ASR Principesa Mostenitoare a Romaniei – „In Romania m-am nascut din nou“

Alteta Sa Regala Principesa Mostenitoare Margareta a Romaniei a facut mult bine tarii pe care a „iubit-o inainte de a o cunoaste“, iar acum poves­teste pentru Psychologies  despre oamenii si locurile dragi, despre primele amintiri  legate de Romania, precum si despre lucrurile care ii dau energie sau o inspira.

 

Am intalnit-o pe Principesa Margareta intr-o zi insorita de iulie, la Palatul Elisabeta. Cu o ora inainte, avusese loc la Palat premierea castigatorilor Concursului International de Creatie Originala „Basmele Reginei Maria“, aflat de noua ani sub Inaltul Patronaj al Principesei Mostenitoare si al Principelui Radu. Alteta Sa Regala nu pare obosita. Dimpotriva, este zambitoare, calma, atenta cu toata lumea, politicoasa fara a fi distanta.

 

Psychologies: Ati declarat in mai multe interviuri ca Regina Mama Elena v-a fost mentor. Care sunt principiile de viata pe care vi le-a transmis?

ASR Principesa Mostenitoare  a Romaniei: Toata viata mea, pana la maturitate, am crescut cu exemplul bunicii mele, Regina Elena. Nu doar ca am iubit-o mult, dar am si admirat-o enorm. Era o persoana calda, apropiata si, in acelasi timp, niciodata intimidanta.

Bunica mea era o femeie buna, demna si curajoasa. Pentru sprijinul pe care l-a acordat evreilor, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a primit titlul de „Drept intre popoare“ din partea Memorialului Yad Vashem, in Israel.

Regina Elena avea un simt artistic dezvoltat. A decorat case, a amenajat gradini, se imbraca elegant si chiar isi concepea singura bijuteriile. Citea mult, ne citea si noua. Cartile copilariei le-am descoperit prin ea. Dupa Bacalaureat, am decis sa locuiesc cu ea, la Villa Sparta, in Florenta.

Eram deja mare si era un an important pentru evolutia mea ulterioara. Am avut astfel ocazia sa vad cum se comporta in singuratate, dar si alaturi de ceilalti. O lectie importanta pe care am invatat-o de la bunica mea a fost sa-mi asum deciziile si consecintele care decurg din acestea.

 

Care sunt cele mai frumoase amintiri din copilarie?

Parintii mei au avut o mica ferma in Anglia. Poate ca cele mai frumoase amintiri din copilarile sunt clipele petrecute acolo, joaca alaturi de sora mea cea mai apropiata ca varsta, Elena, animalele din curte…

Imi aduc aminte de caldura familiei, de intalnirile cu bunica materna, Principesa Margrethe, in Danemarca, de vacantele cu Regina Elena, la Villa Sparta, in Florenta, si de peisajul idilic al satelor din Anglia.

Noi, oamenii, cand crestem, cautam probabil peste tot aceasta atmosfera din copilarie. Cred ca am trait o copilarie fericita, chiar daca am avut si greutati. Uneori, Regele era trist. Cu timpul, am inceput sa intelegem tristetea si durerea tatalui meu, care nu-si putea ajuta poporul aflat in suferinta.

 

Alteta Voastra Regala, stiu ca exista un loc care va este drag: Castelul de la Savarsin. Ati spus de multe ori ca acolo va simtiti acasa. De ce?

La Savarsin, da! Acolo se afla spiritul Reginei Elena. Ea si Regele au cumparat aceasta proprietate in anii ’40. Noi incercam azi sa refacem castelul si parcul asa cum aratau pe vremuri. Avem cateva poze si note de jurnal, dupa care ne ghidam pentru a restaura castelul si domeniul.

 

Ce efect a avut asupra Altetei Voastre Regale contactul cu saracia extrema?

Inca din perioada in care am lucrat in Organizatia Na­tiunilor Unite, am vizitat tari precum Africa de Sud, Etio­pia si Sudan, unde foametea si saracia ajungeau la cote extreme. M-au intristat multe lucruri vazute acolo.

Aceasta experienta m-a determinat sa schimb ceva oriunde am fost. Dar implicarea personala nu a fost nicaieri atat de profunda ca atunci cand am lucrat pentru Romania.

 

Anul viitor se vor implini 25 de ani de la venirea Altetei Voastre Regale in Romania. Cum a inceput povestea activitatii in tara pe care ati „iubit-o inainte de a o cunoaste“?

Am venit in Romania cu o echipa mica, alaturi de Prin­cipesa Sofia, sora mea, in 18 ianuarie 1990, si de un reprezentant al Crucii Rosii. M-am intalnit atunci cu medici, ministri, tineri, batrani. Am vizitat sate care erau pe punctul de a fi distruse. Am vazut buldozere care luau pe sus casele vechi din acele sate.

Cand a venit Revolutia, buldozerele acelea au ramas pe loc, langa gropile enorme pe care le-au deschis. Totul arata ca un peisaj inghetat in timp. I-am intalnit si pe cei care isi pierdusera casele, animalele, gospodariile. Nu mai aveau nimic. Era ingrozitor!

Am vizitat si un centru de triaj pentru copii, iar ce am vazut acolo era de neimaginat. Totul arata deplorabil! Nici in Etiopia nu vazusem ceva mai saracacios. Am mai fost si la Spitalul Colentina, la sectia pentru copiii bolnavi de SIDA. Unul dintre ei a murit chiar sub ochii mei.

In spitale si in orfelinate, copiii erau legati si dormeau cate trei intr-un pat. Apoi am vizitat un centru pentru batrani, cu paturile joase, cu lumina slaba… Intre oamenii aceia se aflau veterani de razboi, oameni cu povesti de viata si care nu mai aveau nicio speranta.

Am vrut sa nu se mai intample asa ceva. Dorinta mea initiala a fost sa creez o fundatie culturala pentru salvarea satelor, dar dupa aceste experiente mi-am dat seama ca era nevoie de o fundatie cu profil umanitar si social. 

 

Fundatia Principesa Margareta a Romaniei se implica in cauza batranilor. De ce aceasta cauza?

Am avut o legatura profunda cu bunica mea. De la ea am invatat enorm. Chiar cand eram o adolescenta rebela, ea era mereu acolo pentru mine. Cu ea ma simteam pozitiva si creativa, nu mai era nevoie sa fiu rebela. Stiti cum sunt copiii… Mai rebeli cu parintii, dar mai blanzi cu bunicii.

Cat timp am locuit alaturi de ea, la Florenta, vizitam un spital, unde batranii erau bolnavi, unii dintre ei aveau Alzheimer. Ajutam cateva ore, in fiecare weekend, personalul de acolo. Am vazut cat de mult au de daruit aceste persoane in varsta. Erau saraci si bolnavi. De atunci am vrut sa fac ceva pentru batrani.

Fundatia promoveaza modelul „intergenerational“, mai putin cunoscut in Romania, dar des practicat in strainatate. Cred ca este un model pentru societate si un castig pentru viitor.

Fiecare intalnire dintre varstnicii pe care Fundatia ii sprijina si voluntari este o experienta de viata. Este cu adevarat emotionant sa vezi cum intre doua persoane din generatii diferite se leaga relatii de prietenie autentice si profunde.

 

De sapte ani, in fiecare toamna, in data de 25 octombrie, Ateneul Roman gazduieste Concertul Regal in beneficiul tinerilor artisti talentati, pe care Fundatia „Principesa Margareta a Romaniei“ ii sustine financiar. Ce ne puteti spune despre concertul din acest an?

Alexandra Dariescu, o tanara pianista, deosebit de talentata, este invitata sa concerteze pe scena Ateneului Roman. In deschiderea concertului, trei tineri bursieri vor interpreta arii din opere celebre, iar orchestra Fundatiei „Principesa Margareta a Romaniei“, formata din tineri muzicieni si bursieri ai programului „Tinere Talente“, ii va acompania sub bagheta maestrului Tiberiu Soare.

 

Ce faceti cand sunteti stresata? Cum va linistiti?

Ma plimb, vorbesc cu prietenele la telefon (am o prietena foarte buna in Anglia, care ma asculta cu rabdare). Ma linistesc hobby-urile mele: cititul, fotografia, gradinaritul si gatitul.

 

Ce carti cititi? Aveti lecturi preferate?

Biografii si autobiografii. De asemenea, imi plac romanele politiste, pe care le citesc vara, la plaja. Acum citesc despre Lawrence al Arabiei. Dupa ce citesti mai multe biografii, incep sa se lege povestile si ai o viziune de ansamblu asupra acelei epoci…

 

Aveti carti pe care le recititi? Filme?

In general nu recitesc carti fiindca imi place sa descopar mereu ceva nou. Imi plac filme precum Burn after Reading al fratilor Coen, The Shawshank Redemption, 8 Femmes cu Fanny Ardant, care mi-e buna prietena.

 

Daca ar fi sa priviti in urma, in ultimii 25 de ani, care e cea mai frumoasa amintire?

Venirea pentru prima data in Romania. Aici m-am simtit intreaga, ca si cum inainte as fi existat… fara umbra. In Romania m-am nascut din nou. Apoi casatoria. Un eveniment minunat, pentru ca nu ma asteptam sa ma mai casatoresc.

Al treilea lucru a fost, evident, crearea Fundatiei „Principesa Margareta a Romaniei“. Au fost multi oameni care ne-au ajutat si s-a degajat de aici o mare speranta, creativitate si energie. Asadar sunt trei amintiri frumoase.

 

Cum vede Alteta Voastra Regala poporul roman?

Are multe calitati: generozitate, creativitate, inteligenta. Insa, din cand in cand, romanii au ceva care ii retine din a infaptui lucruri. Nu-mi place expresia „asta e!“. E un fel de resemnare.

Exista la romani un paradox: fatalismul, dar si energia, creativitatea, vointa de a face ceva. Am mare incredere in generatia tanara. Cei care au ramas aici sunt patrioti, vor sa faca ceva pentru tara lor. Au citit mult, sunt bine pregatiti, imi pun speranta in ei.

 

Aveti un ideal, o filozofie personala, care va ghideaza in activitatea cotidiana?

Sunt toate acele valori pastrate si transmise, din generatie in generatie, in familia noastra: simtul datoriei, responsabilitatea, generozitatea, respectul, demnitatea si modestia. Nu sunt valori care se invata, ci sunt parte din noi insine si ne vor insoti pentru tot restul vietii.