Brad Pitt – Paternitatea e un privilegiu

E cel mai cool tip din lume, nu? Mereu remarcabil in orice: si in film, si in viata. Are 50 de ani si arata mai atragator ca oricand. A castigat Oscar pentru 12 Years a Slave, in calitate de producator. Dar a castigat un Oscar simbolic si mai important pentru scenariul vietii sale de tata a sase copii si de sot (mai nou) al fascinantei Angelina Jolie.

S-a casatorit in august 2014 cu Angelina Jolie in Franta, intr-un cadru lipsit de fast, dar cald si plin de lucruri personale, la resedinta familiei din Franta.

Profesional, e unul din cei mai buni, si nu e vorba de acea calitate pe care o aduce chipul frumos si faima, ci de aceea a povestilor bine spuse si a jocului care face istorie. Moneyball, World War Z si 12 Tears a Slave fac din el o forta in cinema. Intelepciunea si inteligenta fac din el o forta in viata reala.

Psychologies: Cum va simtiti in calitate de premiant cu Oscar?

Brad Pitt: Mandru! De mine si de oamenii cu care am realizat asta. Este genul de recompensa care ma face sa merg mai departe.

Ce credeti despre Oscarul acordat actritei Lupita Nyong’o (pentru Cea mai buna actrita in rol secundar)? Pentru 12 Years a Slave…

B.P.: Este o actrita nemaipomenita! E remarcabil, cu atat mai mult cu cat e primul ei film. Am fost norocosi ca am gasit-o.

Se pare ca ati ajuns alaturi de Angelina la un anumit echilibru intre viata personala si cea profesionala. Cum se descurca copiii avand parinti asa de faimosi?

B.P.: Facem tot ce putem ca sa le oferim normalitate. Uneori, ies din casa plini de vopsea, pentru ca ne jucam si ne stropim cu vopsea. Avem batai in noroi. E haos de dimineata, pana seara. Imi place sa ma joc cu cei mai mici si seara sa citesc alaturi de Maddox. E cea mai multumitoare stare.

Cum va descurcati cu celebritatea?

B.P.: Avem diverse stra­tegii de iesit din ca­sa cand apar papa­razzi. Copiii sunt o­bis­nuiti sa fie mereu pe drum si sa calatoreasca fara bagaje. Pentru ei este o aventura, desi necesita multa munca sa eviti fotografii si multimea.

Calatoriile frecvente nu sunt obositoare?

B.P.: Sa fii tatal a sase copii este obositor oricum. Sunt norocos ca sotia mea are atata energie si nu se plange. Singura data cand am vazut-o foarte obosita, a fost atunci cand a nascut gemenii si era evident efortul de a fi stat anterior atat de mult cu ceilalti. Dar au crescut si ne este tuturor mai usor. Daca ai o familie mare, inveti sa dezvolti logistica care duce angrenajul mai departe.

Va uitati la filme cu copiii?

B.P.: Da, la filme pentru copii. Pe unele le vad si de zece ori. In ultima vreme, cam la asta se reduce cultura mea cinematografica…

Unde petreceti marea majoritate a timpului?

B.P.: In Los Angeles si sudul Frantei. Ne mutam des. Suntem nomazi. In sudul Frantei avem multa intimitate, oamenii sunt respectuosi cu intimitatea noastra si ne putem plimba liber prin sat. Si pentru mine, si pentru Angie este o viata mai relaxata. De ani de zile nu am mai vazut cum arata un lobby de hotel pentru ca intram si iesim pe usa de serviciu, ca sa scapam de presa. In Franta, putem trai totusi normal.

Cum va simtiti la 50 de ani?

B.P.: Eliberat. Sunt liber sa ma concentrez pe ceea ce conteaza pentru mine. Sunt mult mai constient de timpul ramas in fata mea. Am lamurit ce aveam de lamurit cu mine insumi. Ca tata, vreau sa ofer copiilor mei cat mai multe lucruri bune, care sa le ajute ulterior. Lucrurile sunt mai clare la 50 de ani.

A fost un eveniment implinirea acestei varste?

B.P.: Nu neaparat. Doar ca acum pot sa privesc in urma si sa vad ca am bifat multe scopuri. Ca sunt un actor, nu o marfa. Ca pot sa fac ceea ce vreau ca actor si producator. Ca pot alege sa petrec atat timp cat vreau cu familia mea. Cand imbatranesti, te gandesti mai putin la tine si mai mult la copii. Asta, pana cand devin adolescenti si incep sa te deteste, pentru ca asa e cool…

V-ati schimbat perspectiva despre cum va fi viata de acum inainte?

B.P.: Am mai multe interese si imi este mai usor sa urmaresc ce vreau eu pentru cariera mea. E genul de eliberare care vine din a avea o familie – esti parte dintr-un proiect mai mare. Copiii sunt esentiali pentru mine azi, asa cum, poate, nu au fost mereu. Acum sunt mai generos si mai afectuos si mai dornic sa ofer familiei mele siguranta si confort. Mereu am vrut o astfel de viata.

Care a fost momentul determinant care v-a schimbat perspectiva?

B.P.: Parasirea studiilor cu putin inainte de a-mi lua diploma de licenta. Nu uiti asa ceva! Mo­mentul acela cand iti urmezi instinctele. Tot ce voisem pentru mine inainte, mi se parea gresit. Poate ca urma sa caut vreun job la vreun ziar doar ca sa treaca timpul. Voiam sa fac ceva mai important de atat. Asa ca am incercat actoria, sa vad daca functioneaza pentru mine.

Deci, mi-am incarcat masina si am plecat la Los Angeles. Aveam doar 300 de dolari. Cand incepi, e posibil sa te simti destul de pierdut. Nu mi-am urmat instinctul atunci si am acceptat tot soiul de roluri. Dar in momentele acelea accepti sfaturi de la oameni care vor sa faca bani de pe urma ta. Nu e neaparat un lucru rau, dar nu duce necesarmente la filme bune. Ajungi sa te simti cam golit de sens si te intrebi de ce ai devenit actor. Dar mi-am dat seama ca sunt acolo ca sa spun povesti personale si sa-mi fac munca de actor unica.

Ce aventura! Ce aventuri mai aveti azi?

B.P.: Azi, e diferit. Azi, imi duc copiii la un muzeu sau le arat lucrari arhitectonice remarcabile, care imi plac mie. Lumea e mult diferita din perspectiva de parinte. Astazi, aventura suprema e sa-i adorm pe toti seara, desi e o placere sa ii vad cum topaie in patul meu. Inca imi place actoria, dar vreau sa petrec cat mai mult timp cu familia. Si nu pot sa fac acest lucru cand stau cinci-sase luni pe platoul de filmare.

Vreau sa-mi duc copiii la scoala, sa le prepar pranzul, sa fiu seara acolo, pentru ei. Profesional, vreau doar sa fac lucruri care sa ramana dupa mine, sa fiu mandru de ele. Sa fie si copiii mei mandri de mine. E foarte nostim sa-ti vezi copiii crescand. Sa-i vezi cum invata multe lucruri. E un privilegiu paternitatea, ii inveti si ii ghidezi. Le oferi putina inspiratie si apoi ii urmaresti cum se descurca. E un miracol!