Ce faci când umbrele trecutului îți întunecă prezentul
E duminică, ora 05.30. Cerul e albastru și senin așa că ies afară să întâmpin Soarele. Îmi place răsăritul, pentru mine reprezintă un nou început, o nouă șansă.
Sunt recunoscătoare pentru fiecare zi din viața mea, indiferent cât este de provocatoare. Îmi ai jurnalul și cafeaua aburindă și mă așez pe terasă să contemplu natura. Totul încă este verde. Trandafirii mei roz și mov îmi încântă privirea.
Nu mai trece mult și apare el, Soarele. E magic. E dătător de speranță, de viață, de energie. Și, în câteva secunde devine așa de intens încât nu mai pot să-l fixez cu privirea. Este așa impunător, de parcă îmi spune „Hai, acum apucă-te de treabă!”
De cele mai multe ori, după acest focus în care mă încarc cu energie scriu în jurnal. Astăzi, am simțit nevoia să scriu pe coli albe, îmi ascult intuiția. Mă apuc de scris, și parcă de nicăieri îmi vine un gând. În ochii minții îmi apar imagini frânte din trecutul meu, mă văd atât de clar cum fac acel lucru în diferite moduri, încât mă șochează. Primul meu impuls a fost să încerc să alung gândul.
- Lasă că n-am nevoie să-mi amintesc asta acum. Ce mai contează, a trecut.
Dar, ce să vezi, gândurile încep să dea năvală peste mine, se cer scoase și puse pe hârtie.
- OK, hai să vedem ce e aici. Ce am de eliberat, de curățat, de integrat. Asta trebuie să fac acum. Probabil de aceea Sinele meu m-a ghidat către colile albe și nu către jurnal.
Și am scris. Am scris. Am scris. Vreo 5 foi, față-verso.
Am trăit stări amestecate. De la tristețe, la furie. De la a mă judeca pe mine, și pe alții, până la a mă victimiza. De la râs, la plâns și iar la râs. Și până nu am pus pe hârtie tot ce mintea și inima mea a avut nevoie nu a apărut bunătatea și compasiunea fața de mine.
Iar la final, cu empatie și blândețe, mi-am spus că sunt cine sunt astăzi și pentru că în viața mea s-a manifestat și acel comportament.
Mi-am luat angajamentul față de mine, să mă autocorectez fără frică sau rușine de fiecare dată când observ că sunt tentată să-l repet, pentru că mi-am dat seama că fac cel mai frecvent asta când nu sunt prezentă și conștientă la ceea ce trăiesc și simt, și intru pe pilot automat.
Și fără frică sau rușine mă voi autocorecta și în fața altora, pentru că știu că pot face acest lucru și că-mi va aduce o mare creștere personală.
Foile pe care am scris tot ceea ce mi-a trecut prin minte le-am rupt și le-am ars. Acesta este o modalitate de purificare pentru mine.
Vă mărturisesc, că am simțit o mare eliberare în sufet și minte, probabil am nevoie de spațiu pentru ceva bun și frumos ce vine spre mine și ghidată de Sinele meu am creat acest spațiu.
Te îndemn draga mea, să-ți eliberezi mintea și sufletul de toate poverile trecutului. Nu lăsa nicio umbră să-ți acopere Soarele ce răsare și pentru tine, în fiecare zi.
Fă loc Binelui și Frumosului vieții să se așeze în viața ta, pentru că doar de tine depinde. Nimeni nu poate face nimic în locul tău, nimeni.
Acesta este cea mai la îndemână metodă pe care o poți utiliza, oriunde ești. Poți înlocui arderea cu îngroparea, aruncatul acestora în toaletă sau orice altă metodă de distrugere cunoști. Eu prefer să le ard.
Aceștia sunt pașii pe care eu îi recomand:
- Îți iei timp pentru tine, cel puțin 45-50 de minute.
- Așezi spațiul, să fie plăcut și confortabil.
- Oprești notificări, apeluri, tot ce te-ar putea deranja.
- Îți anunți membrii familiei că ai nevoie de timp să faci ceva important pentru tine, și dacă nu este ceva urgent îi rogi să nu te deranjeze.
- Îți iei foi și pixuri.
- Apă, cafea, ceai, fresh (orice preferi) la îndemână.
- Șervețele.
- Un chibrit și un vas în care să poți arde. Dacă stai la curte, poți să sapi o mică groapă (eu am făcut-o cu o lingură), undeva dosit, și în ea să arzi, apoi o astupi.
- Și te apuci de scris. Și scrii, scrii, scrii până simți că nu mai ai nimic de spus pe subiectul respectiv.
- Încheie obligatoriu cu o încurajare pentru tine, preia înțelepciune din acest context și promite-ți ceva ce te va susține în viitor.
- Când simți că te-ai eliberat rupi foile în bucățele, le pui în bol sau în groapă și le dai foc.
- Le privești cum ard și spui cu voce tare:
“Mă iert și mă eliberez de tot ce consider că am greșit, cu voie sau fără de voie, cu știință sau fără de știință, față de mine, de alți oameni sau de Univers, de tot și de toate câte îmi amintesc sau nu îmi amintesc. Acum fac loc Detașării, Acceptării și Iubirii să se cuibărească în mintea și inima mea, și să se manifeste în viața mea. Pentru CĂ EU merit să trăiesc o viață cu Bucurie și Împlinire. Așa să fie!”
Poți adapta această frază de final după cum ai tu nevoie. Nimic nu este obligatoriu, totul este orientativ și cu iz de recomandare.
Draga mea, îți doresc zile liniștite și pline cu Iubire.
Te îmbrățișez,
Andreea
