Chestionar Psychologies cu Doru Todoruț

Doru Todoruț ne-a povestit că îi place compania celor mai înțelepți decât el și că îl deranjează lipsa de empatie. Află și ce ar schimba din felul cum a fost crescut.

Citește și:

Chestionar Psychologies cu Liviu Teodorescu

Care e demonul tău?

Lipsa cunoașterii realității și a adevărurilor ce guvernează existența și viața pe Terra este unul dintre cei mai intriganți demoni, în cazul meu. Mă face să cred că suntem în căutare de scopuri false în viață, creează o diversiune de la întrebările și răspunsurile cele mai sincere și profunde asupra vieții și a sensului existenței noastre.

Ce nu ai reușit să faci încă în viață?

Sunt multe lucruri pe care nu am reușit să le fac: nu am mers pe mare cu un velier, nu am cântat pe un stadion în afara țării doar cu numele meu pe afiș, nu am reușit să cânt la chitară cum trebuie. Sunt multe mici nereușite.

Ce te enervează la maxim?

Mă deranjează grozav prostia, incultura, grobianismul ce derivă din ele. Mă mai deranjează minciuna cu fațadă de omisiune, ignoranța, lipsa de empatie.

Ce animal preferi omului?

Dacă întrebarea se referă la companie, prefer orice animal inteligent, empatic și docil, dar pentru o foarte scurtă perioada de timp: câteva ore. Animalele sunt drăgălașe, oamenii sper să fie ceva mai mult. Ador compania semenilor mai deștepți, mai culți, mai erudiți, mai înțelepți decât mine.

Dacă ai putea invita pe oricine din lume, pe cine ai vrea să ai oaspete la cină?

Stephen Hawking, dacă este să îmi doresc informație. Familia, dacă vorbim despre sentimente.

Ce înseamnă o zi perfectă pentru tine?

Nu am aflat încă, dar am fost foarte aproape de câteva ori: fie că a fost prima oară când am devenit tată, primul number one în România și Bulgaria, „In love”, fie o zi la mare, fără telefon, cu cineva la care țin foarte mult sau o zi acasă, în Timișoara, cu ai mei.

Dacă ai putea trăi până la 90 de ani, și să ai corpul ori mintea de la 30 de ani, ce ai prefera? Corpul sau mintea?

Aș păstra corpul de 30 ani, tânăr mereu, pentru că el este doar o mașină pentru minte și suflet. Perpetuum mobile.

Pentru ce ești recunoscător vieții?

Vieții nu îi sunt recunoscător. Când nimic nu este întâmplător, nu pot mulțumi vieții. Pot mulțumi părinților, celor apropiați, celor care m-au susținut, care îmi sunt aproape personal și profesional, cei cu care interacționez. Fiecăruia îi mulțumesc în parte din tot sufletul! Și mă bucur foarte mult că sunt sănătos.

Dacă ai putea schimba ceva din felul cum ai fost crescut, ce ai schimba?

Aș fi preferat să fi fost lăsat mai mult să dau cu capul de unul singur în adolescență. Mi-a fost enorm de greu să plec în București și să trăiesc singur, eu fiind obișnuit cu casa plină mereu. După o vârstă, prietenii sunt din ce în ce mai rari și mai dificil de găsit.

Dacă te-ai trezi mâine cu o abilitatea deosebită, supraumană, care ai vrea să fie aceea?

Să știu adevărul. Asta incumbă răspunsul corect la orice întrebare. Orice!

Dacă ai avea un glob de cristal și el ți-ar putea spune ceva despre tine, despre viitor sau orice altceva, ce ai vrea să știi?

Tot. Sunt pregătit să aflu adevărul despre mine, despre viață, despre tot. Chiar nerăbdător.

Care e cea mai mare împlinire a vieții tale de până acum?

Împlinirea vine din dragoste și din reușitele profesionale. Toate au importanță și beneficiile lor. Sunt o persoană sensibilă și împlinirea vine de cele mai multe ori din lucruri și gesturi mici din partea celor care mă iubesc și pe care îi iubesc.

Ce valorizezi mai mult la o prietenie?

Vibrația. Onestitatea. Implicarea.

Cum a fost relația cu mama ta?

Mama este pentru mine ceva sacru. Da, arată ca noi, ceilalți, dar pentru mine ea a facut eforturi de toarte tipurile, autodepășindu-se mereu. Iar sacrificiul pentru cei din jur înseamnă purificare, sacru.

Dar cu tatăl tău?

La fel ca în cazul mamei. Mai bărbat, mai direct, mai tranșant, dar sacru. Îi iubesc enorm. Sper să fiu măcar jumătate din ceea ce au fost și sunt pentru mine.

Completează propoziția următoare: „Aș vrea să am pe cineva cu care să împărtășesc… ”

Uneori e o cafea, alteori un pahar de vin. Ambele pretexte, dar împărtășesc în acele momente stări, secrete, zâmbete, emoții unice.

Când ai plâns ultima oară în fața cuiva?

Ultima oară am plâns în fața cuiva foarte drag. De bucurie. Pentru bucuria lui. Când? Când s-a nimerit.

Ce e prea serios în viață pentru a fi subiect de glumă?

Adevărul și sentimentele. Tot ce e profund trebuie să rămână așa.

Dacă ar fi să salvezi din casa ta un singur obiect (să zicem dintr-un incendiu) care ar fi acela?

În afară de ființe, m-aș gândi la acte, obiecte de valoare emoțională sau financiară. Habar n-am. Nu voi fi implicat în niciun incendiu.

Ce te face să ai îndoieli?

Lipsa adevărului. De aici pleacă extrem de multe probleme ale umanității și ale oamenilor, individual vorbind. Când nu știi exact adevărul, te folosești de intuiție, deducție și de alte instrumente ale intelectului, dar ele sunt subiective și pot strica mai mult decât dacă nu le-ai folosi, uneori.

Ce ai reținut din toată educația primită ?

Din ce am reușit să educ la mine până acum, am constatat că vom educa toata viața această ființă imperfectă numită om. Neexistând un șablon social perfect, nici indivizii nu reușesc să devină perfecți pentru societate. E logic. Educația vizează în definitiv integrarea individului în societate, nu perfecțiunea sa.