Confesiunile unei campioane
Cum te ajuta sportul sa iti modelezi caracterul?
Andreea Ograzeanu: Sportul te schimba fundamental. Daca vrei sa faci performanta, trebuie sa accepti faptul ca viata ta nu va mai fi cu siguranta la fel ca viata altor tineri de varsta ta. Din momentul in care intri intr-un circuit profesionist de pregatire, trebuie sa fii convins ca sportul este calea pe care ai ales-o si careia te dedici.
Practicarea unui sport de performanta iti ofera o anumita rigoare, te maturizeaza. Ca sportiv, esti plecat de multe ori luni la rand departe de casa, singur si trebuie sa inveti sa te descurci. Mai este apoi seriozitatea de care trebuie sa dai dovada pentru a atinge performanta. Poti fi talentat, dar fara munca si ambitie nu vei obtine nimic.
Ambitia se poate educa?
A. O: Cred ca in clipa in care incepi sa practici sportul de performanta, ai ambitia in sange. Apoi, pe masura ce incepi sa castigi concursuri, devii din ce in ce mai ambitios, iti doresti sa te autodepasesti. Cel putin, asta se intampla in cazul meu. Fiecare competitie viitoare ma motiveaza, dar ambitia o am in sange. Asta este firea mea.
Probabil ca o persoana poate deveni mai ambitioasa decat este atunci cand e constienta ca activitatea pe care si-a ales-o este cea mai potrivita pentru ea si atunci vrea sa performeze.
Ce trebuie facut sa nu te lasi prada dezamagirii atunci cand planurile nu ies asa cum ti-ai dori? Cand rezultatele nu sunt cele dorite?
A. O: Sa fii permanent constient ca cele mai recente proiecte sau competitii la care ai participat si la care poate nu ai avut cele mai bune rezultate nu sunt nicidecum ultimele. Daca este ceva ce ma caracterizeaza pe mine personal, este faptul ca nu imi este frica de munca si muncesc oricat pentru a-mi atinge obiectivul. Acest lucru nu se poate intampla insa de fiecare data. Ca in orice activitate, depinzi putin si de noroc, si de alti competitori.
Ma antrenez mereu cu gandul la urmatoarea competitie, dar daca se intampla ca rezultatele sa nu fie conform asteptarilor, nu renunt. Sta in firea unui invingator sa nu renunte. Evident, analizez rezultatele, pentru a-mi da seama ce nu a functionat si pentru a invata din eventualele greseli si apoi merg mai departe. Sa stai in loc, fara a invata nimic din greseli si fara a incerca sa iti demonstrezi ca poti mai mult nu te va ajuta sa treci peste dezamagire.
Ce inseamna mentalitatea de invingator? Cum poate cineva sa isi impuna acest mod de a gandi?
A. O: Sa fii mereu optimist, constient de puterile tale si mereu dispus sa mergi mai departe. Pentru un sportiv de performanta, pregatirea mentala, pe langa cea fizica, este extrem de importanta. De multe ori, aportul psihologic poate fi cheia care te ajuta sa castigi un concurs.
Nu stiu daca iti poti impune, in sensul de fortat, de obligat. Te poti insa educa sa fii mai puternic, mai increzator in sansele tale. Este important sa te cunosti foarte bine pe tine si posibilitatile tale pentru a sti ce asteptari sa ai de la tine.
Ce recomanzi parintilor care vor sa isi directioneze copiii catre un sport anume?
A. O: Sa ii sustina si sa ii incurajeze catre sport. Sportul te ajuta sa iti modelezi un corp, dar si o minte frumoasa. In plus, sa fie atenti la ce aptitudini au copii lor si sa ii impinga catre acele sporturi care li s-ar potrivi. Nu toti suntem facuti pentru orice sport, asa cum nu toti suntem buni la matematica.
Eu, de exemplu, am inceput sa practic sportul cu handbalul. Am fost indemnata de parinti catre sport, iar mama a fost si ea handbalista. La putin timp dupa aceea insa, mi-am dat seama ca nu sunt facuta pentru un sport de echipa. Ma enerva la culme sa vad cum eu muncesc din rasputeri si mai si trag toata echipa dupa mine. Am renuntat astfel la handbal si m-am indreptat catre atletism. Iar parintii mi-au oferit toata sustinerea.
Cum te-a ajutat pe tine sportul sa te dezvolti, sa evoluezi, sa ajungi persoana care esti acum?
A. O: Prin nenumaratele satisfactii pe care mi le-a oferit. Nimic nu se compara cu momentul in care, dupa alergare, urci pe podium, iar imnul tarii canta pentru tine. Este momentul in care iti dai seama ca toata munca depusa are un sens, ca poti si ca ai atins varful la care sperai.
Datorita sportului, am devenit si mai ambitioasa, si mai muncitoare decat eram. Sportul m-a maturizat si m-a invatat ca ma pot descurca si departe de familie chiar de la o varsta frageda. Chiar daca practicarea unui sport de performanta presupune si asumarea unor sacrificii, nu voi regreta nicio secunda ca am apucat aceasta cale, iar daca as fi din nou la 10 ani, in fata luarii unei decizii, as proceda exact la fel: m-as indrepta tot catre atletism.
Interviu de Catalina Cristescu
