Cosette Chichirău – „Eu cred că femeile s-ar descurca extraordinar de bine în politică“
Cosette Chichirău este deputată. E cunoscută pentru live-urile pe care le face pe Facebook din Parlament, în care denunță derapajele actualei puteri. Muncește mult, propune legi și proiecte, e încântată când oamenii îi spun că se simt reprezentați de ea. Iat-o într-o ipostază relaxată, departe de stresul din Parlament, vorbind despre ceea ce o motivează.
Ești o femeie politician foarte activă. Cum este politica de azi pentru o femeie?
Cosette Chichirău: E din ce în ce mai bună! Acum o sută de ani, nu aveam drept de vot. Sufragetele mureau pentru drepturi elementare. Nouă, astăzi, ni se cer sacrificii mult mai mici.
Practic, suntem înjurate sau se strigă după noi, sau nu suntem ascultate. Dar eu cred că e relativ ușor să învingem aceste atitudini cu tărie, eleganță și umor. Cel mai greu este să convingem femeile că locul lor este în politică.
Dacă intri în politică pentru motivele corecte – de a reprezenta, de a da voce celor vulnerabili, de a oferi o viziune pentru o Românie civilizată, nu din vanitate sau pentru câștig personal – atunci demnitatea ta nu poate fi lezată.
Lezat și umilit este cel care jignește, pentru că el se deconspiră ca fiind un om de calitate scăzută. Atunci când ochii mei sunt ațintiți către scopul nostru comun – de a construi solidaritate și încredere, de a renaște o societate de care s-a ales praful după comunism, o societate atomizată, în care fiecare e pentru el –, nu pot fi atinsă de înjurăturile și strigătele din sala plenului Camerei Deputaților.
Sunt prea hotărâtă ca să mă enervez! Avem prea multe lucruri de făcut ca să ne pierdem vremea cu oameni negativi și distructivi.
Eu cred că femeile s-ar descurca extraordinar de bine în politică! Prin stilul lor de a socializa, femeile sunt strategice, puternice psihic și responsabile – o combinație ideală pentru poziții de putere în stat.
Citește și:
Valérie Cioloș-Villemin – Oricare dintre noi poate sfinți locul… sau nu
Maria și Emilia Popescu: Mama mi-a acordat întotdeauna multă libertate
De unde numele de Cosette? Vreo legătură cu Cosette din Mizerabilii?
C.C.: Da, mama citea Mizerabilii când era însărcinată cu mine și era complet îndrăgostită de roman. I-a spus tatălui meu că, dacă am fi în Franța, m-ar boteza Cosette. Dar, dat fiind că în România ar fi un nume ciudat, străin, ar alege Paula.
Tata, ca să fie romantic, când s-a dus să-mi scoată certificatul de naștere, m-a numit Cosette-Paula. Ironia este că părinții mei nu mi-au spus niciodată Cosette. Tot timpul, acasă mi s-a spus Paula. Dar am rămas cu un nume romantic! Și memorabil, deci le sunt recunoscătoare.
Ce te-a făcut să intri în politică și de ce?
C.C.: Am considerat că ajunsesem la un nivel de realizare personală, pe plan profesional și financiar, de unde îmi era ușor să-mi văd restul vieții.
Am făcut un MBA și un doctorat în finanțe, am lucrat în inima sistemului financiar mondial. Aș fi avansat liniar într-o carieră în finanțe, aș fi adunat mai mulți bani, aș fi mers în mai multe vacanțe.
Nu prevedeam o viață interesantă pe acel parcurs, deși domeniul financiar este fascinant, iar pe plan personal călătorisem în multe locuri exotice (India, China, Thailanda, Cambodgia, Vietnam, Maroc, Belize etc.) și aș fi putut să continui.
În plus, pentru prima dată în viață, pe la 33 de ani, am avut convingerea că nu voi mai fi niciodată săracă. Am simțit terra firma sub picioare. Nu mi-a mai fost frică de sărăcie.
Am depășit nu numai o realitate economică, dar și o barieră psihologică, pentru că sunt mulți oameni foarte bogați, oricum mult mai bogați decât mine, care nu pot scăpa niciodată de insecuritatea financiară.
Am început să mă gândesc că ar trebui să fac mai multe și pentru alții, atât din motive egoiste, ca să mă dezvolt mai mult ca persoană, cât și din motive altruiste, pentru că realmente îmi doresc să ajut cât și cum pot.
M-am gândit să mă reprofilez: ori ca jurnalist, ori ca om politic. Fiind în SUA, m-a bătut gândul să mă pregătesc pentru o candidatură la Congres (echivalentul Parlamentului în România), dar apoi am înțeles că România are nevoie mult mai mare de oameni și m-am întors să văd cum mă pot implica. Restul e istorie!
Care sunt cele mai frustrante lucruri în activitatea aceasta?
C.C.: Birocrația de secol XIX la care suntem supuși! Semnăm prezența pe foi de hârtie. Ștampilăm toate hârtiile oficiale. Fiecare parlamentar are ștampila lui proprie! Sunt multe proceduri arhaice și absurde.
Dar cele mai recompensante?
C.C.: Conștiința că reprezint românii în Parlament. Că mă lupt pentru ei. Când primesc mesaje de la cetățeni care îmi spun că „este prima oară când se simt reprezentați de un politician“ sau că au „încredere în deputatul lor“, mi se umple inima de bucurie. Cred că este cel mai mare compliment pe care poți să-l primești ca om politic.
Cum crezi că poate fi contracarată misoginia din politica românească?
C.C.: Prin intrarea masivă a femeilor în politică. Iar apoi, contracarăm atitudinile misogine în grup, ca echipă, iar atunci când e cazul, le ignorăm.
Pe cine admiri dintre femeile-politician ale lumii?
C.C.: Pe Elizabeth Warren, senator de Massachussetts în SUA, profesor de drept și specialist în finanțe personale. Visam să fiu ca ea, când eram în SUA.
Sau pe Christine Lagarde, actuala șefă a Fondului Monetar Internațional, numită în 2009 Cel mai bun Ministru de Finanțe din Zona Euro, pe Elvira Nabiullina, Guvernatorul Băncii Centrale a Rusiei și fost Ministru al Economiei.
A fost numită în 2015 și 2017 Cel mai bun Guvernator al unei Bănci Centrale. Și apoi sunt femeile din justiție, care nu sunt în politică, dar au vizibilitate, influență și un curaj supraomenesc.
În România, le avem pe Laura Kovesi și pe Monica Macovei (care acum este politician), iar în străinătate cazul celebru al femeilor judecătoare de la Curtea Supremă a SUA: Ruth Bader Ginsburg (o legendă în sine), Elena Kagan și Sonia Sotomayor.
Cu alte cuvinte, îmi plac femeile din finanțe și justiție!
Recomanzi cuiva să intre în politică? De ce?
C.C.: Da, sigur. Politica poate fi cea mai înaltă expresie a personalității unei persoane. Ea cere inteligență pentru a înțelege problematica abordată, care adeseori este complexă;
cere compasiune pentru a-i reprezenta corect pe oameni; abilități de comunicare pentru a convinge și inspira; abilități de manager pentru a forma o echipă performantă.
Am constatat că politica solicită multe părți ale creierului și, ca atare, dacă răspundem provocării, devenim persoane mai dezvoltate. Sigur, nu este singura profesie în care acest lucru este posibil, dar este una care poate face mult bine multor persoane.
Cum faci față stresului de la Parlament?
C.C.: Pur și simplu, m-am obișnuit. Primele șase luni au fost devastatoare. Au fost evenimente politice de amploare în România (ordonanța 13 în februarie 2017), dar și problemele interne inerente unei structuri noi, din care făceam parte și în care nu cunoșteam pe nimeni.
Ca partid nou, noi nu ne cunoșteam între noi și nu aveam nici măcar o secretară, care să știe cum să plimbe hârtiile prin Parlament (birocrația e teribilă și acolo, evident).
Și a trebuit să performăm la nivel înalt din prima, fără niciun ajutor. Mulți dintre noi ne-am îmbolnăvit, am fost prin spitale, din cauza stresului, am suferit și ne-am pus întrebarea dacă putem continua în ritmul acesta infernal.
Vara trecută, am muncit mult în Iași, dar, fiind departe de nebunia din Parlament, am avut și timp să meditez la strategie. Am revenit în septembrie, hotărâtă și oarecum transformată într-o variantă mai bună a persoanei mele:
mandatul de reprezentare a românilor trebuie dus la capăt cu onoare și perseverență și trebuie să găsesc forța interioară pentru a face față.
Asta a însemnat să nu mai bag în seamă atacurile, mizeriile mici și mari care veneau din toate direcțiile, trădările și sabotajele.
Îmi imaginez forța și inevitabilitatea unui tsunami și mă simt mai bine. Sau expresia americană like a bullet to a target („ca un glonț spre țintă“). Cu o hotărâre de neclintit, nimic nu îți poate sta în cale. Devine doar o chestiune de timp să reușești.
Ai studiat Finanțe și ai făcut un MBA în SUA. Cum este experiența de a învăța în SUA la acest nivel?
C.C.: Este o experiență interesantă și nouă, pentru că înveți lucruri care nu se fac în România, cum ar fi munca în echipă. În România ne lipsește spiritul de echipă, și ne-ar fi de mare folos dacă am învăța.
La MBA înveți multe despre managementul oamenilor. Eu am ajuns acolo cu o pregătire tehnică (economie, matematică și informatică) și mi-a fost greu să performez pe partea umană, dar am reușit.
Abia la doctorat nivelul tehnic este foarte ridicat, ceea ce mi s-a potrivit ca o mănușă!
Ce relație ai cu social media? Este o platformă pe care o folosești frecvent. Ce relație ai cu cei care vă atacă, cu trollii?
C.C.: Trollii mă amuză. Își pierd vremea cu mine, pentru că nu mă afectează deloc ce spun ei. Repet: avem lucruri importante de făcut și nu avem timp de pierdut pe nimicuri. Cu toate astea, am o mică echipă care raportează amenințările și mă protejează.
Dar mă bucur că există platforme unde eu pot să vorbesc direct cu oamenii pe care îi reprezint, pentru care mă lupt. Vreau să fiu cât mai aproape de cât mai mulți oameni.
Vreau să știu ce îi doare, ce își doresc, cum gândesc, ce simt. Și vreau să fac din visele lor pentru România realitate.
Care e stilul tău de viață? Cum te relaxezi?
C.C.: Stilul meu de viață este destul de strict acum. Muncesc mult și nu am timp de relaxare. Mie, locuind la Iași, mi se adaugă oboseala călătoritului între Iași și București o dată la trei zile.
Duminică/luni vin la București, miercuri/joi mă întorc la Iași. Recunosc totuși că politica este adrenalină pură și uneori cred că muncesc atât de mult pentru că îmi place!
Lucrul care îmi place cel mai mult în viață este să fiu singură într-o pădure veche de brad. Mă simt ca și cum copacii mă acceptă ca fiind a lor. Mă simt acasă.
Bio
Cosette Chichirău s-a născut la Iași. A făcut Liceul de Informatică Iași (absolvit ca șefă de promoție, 1996), a studiat la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Universitatea „Al. I. Cuza“ Iași (2000), secția Bănci și Burse de Valori.
A plecat în SUA unde a studiat la Isenberg School of Management, University of Massachussetts Amherst, unde a obținut MBA (2002), apoi a făcut doctorat la aceeași facultate, a terminat în 2007.
S-a întors în România în 2016. Cosette spune că are mai multe moto-uri „In me omnis spes est mihi, un vers din Terențiu. Se traduce prin: «Toată speranța mi-o pun în mine». Adică să încerci, pe cât posibil, să nu depinzi de alții, să te ridici prin forțe proprii.
Keep your mind in hell and despair not, atribuit unui călugăr. În traducere: «Păstrează-ți mintea în iad și nu dispera». Am găsit citatul la începutul autobiografiei filozoafei Gillian Rose, Love’s Work, o carte devastatoare, scrisă pe patul de moarte.
A murit de cancer imediat după ce a scris cartea. Citatul ne îndeamnă la luciditate și perseverență chiar și în cele mai grele condiții.
Al treilea citat favorit al meu este Send forth thy spirit/And thou shalt renew the face of the Earth – cred că e dintr-un psalm. L-am citit în Boston, când treceam pe stradă, pe lângă o biserică.
Era scris pe perete și am fost impresionată de el. E un îndemn pentru noi toți: că dacă ne proiectăm spiritul în exterior, putem reînnoi fața pământului.“
