Cristiana Pasca-Palmer – „Femeile sa ia decizii in functie de ce simt ca este mai bine pentru ele”
Cristiana Pasca-Palmer este adepta schimbarilor si considera ca trebuie sa stim sa ne adaptam provocarilor vietii. Minstrul Mediului, Apelor si Padurilor, Cristiana Pasca-Palmer este entuziasta, curajoasa si se declara o optimista incurabila.
Sfatul care mi-a ramas cel mai mult in minte vine din copilarie
Imi aduc aminte ca era repetat insistent de catre bunici si parinti: „Invata, invata, invata… daca ai carte, ai parte!“.
Mi-am petrecut copilaria in anii ’70-’80. Pe atunci, aceasta zicala tipic romaneasca se aplica, poate, mai mult decat astazi. Era un fel de mantra pe care o auzeam zilnic in casa.
Pe de alta parte, ai mei n-au trebuit sa insiste prea mult sa invat. Pentru ca am avut mereu o aplecare spre invatatura si curiozitatea de a descoperi si intelege lumea in plenitutindea ei. Aceasta curiozitate nu m-a parasit nici pana azi si sper ca nu ma va parasi vreodata.
Celelalte sfaturi primite au fost mai degraba reguli de bun-simt, care tineau de cei sapte ani de acasa, dar si lucruri care tineau de o oarecare conformare cu societatea in care am evoluat in prima parte a vietii.
Asta, pentru ca am crescut in perioada comunista, cand orizontul de dezvoltare personala si profesionala era destul de limitat.
Erau foarte multe constrangeri pe atunci, iar parintii erau mai degraba preocupati sa se asigure ca avem o educatie buna, ca putem sa avem un post stabil, o carte de munca. Prin urmare, majoritatea sfaturilor erau mai degraba spre a „fi in randul lumii“, a nu iesi din tipicul asteptarilor societatii de atunci.
Eu nu am fost un copil rebel, dimpotriva, eram obedienta si respectuoasa fata de parinti. Si totusi am evoluat cumva nonconformist. Am ales sa fac o facultate care, la acea vreme, parea lipsita de perspective: Facultatea de Ecologie si Stiintele Naturii.
Imi aduc aminte ca familia era oarecum confuza si nu intelegea ce meserie voi avea dupa ce termin aceasta facultate. Ce voi fi daca nu deveneam medic sau avocat, sau profesor? Optiunea mea parea idealista si nebuneasca.
Insa, acum, privind in urma, imi dau seama ca instinctul meu a fost corect! Am facut o facultate excelenta, care mi-a oferit multe oportunitati si mari deschideri mai departe in viata.
In orice caz, pentru ca vorbim despre sfaturi care au croit destinul, anii copilariei au pus fundamentul unui sistem de valori care m-a ajutat mult in viata.
Mi-aduc aminte ca un alt sfat al mamei mele a fost „sa fiu independenta, sa fiu pe picioarele mele“ si sa nu ma dau batuta in fata obstacolelor. Tot parintii mi-au insuflat, de asemenea, ca numai prin munca cinstita si corectitudine poti sa construiesti ceva cu adevarat trainic in viata.
Mentori, modele, intalniri
Una dintre intalnirile care m-au marcat a fost cea cu presedintele Mihail Gorbaciov. Se intampla prin anul 1995, cand, bineinteles, el nu mai era liderul fostei URSS.
La vremea aceea, imediat dupa ce s-a retras din politica, a devenit presedintele unei asociatii internationale de mediu, Green Cross International.
L-am cunoscut la Geneva, la Adunarea Generala GCI, unde fusesem invitata sa cunosc organizatia si sa explorez daca putem constitui o asociatie Green Cross in Romania.
Intalnirea cu Gorbaciov a fost impresionanta pentru mine. Oricum ai fi privit atunci, Gorbaciov era asociat cu eliberarea Estului Europei de sub comunism; era un personaj fabulos, aproape mitic.
Tin minte ca, atunci cand a intrat in sala de sedinte, prezenta sa a incarcat intregul spatiu cu o energie extraordinara. Era cu adevarat un om de stat, care a marcat istoria anilor ’80.
Pentru mine, era interesant de vazut cum un om care a avut atat de multa putere politica a putut sa isi schimbe cariera in a doua jumatate a vietii si sa intre intr-un domeniu complet nou, dar care il interesa foarte tare: mediul si dezvoltarea durabila.
Lectia pe care am desprins-o, chiar daca nu mi-a fost un mentor direct, a fost ca, ramanand deschis, te poti adapta provocarilor pe care ti le ofera viata si construi un nou destin in orice moment, in functie de aspiratiile si visurile pe care le ai.
Apoi, in SUA, unde mi-am continuat studiile, in anul 2002, am avut sansa de a avea cativa mentori cu adevarat extrordinari, atat la Harvard, unde am facut un master in politici publice si administratie guvernamentala, cat si ulterior, la Fletcher School of Law and Diplomacy, unde mi-am facut doctoratul.
Spre exemplu, profesorul emerit William Moomaw, de la Fletcher School, care este laureat al Premiului Nobel, impreuna cu grupul IPCC, care se ocupa de cercetare pe schimbari climatice, si care mi-a fost indrumator la doctorat, m-a calauzit cu sfaturi foarte pertinente in multele momente dificile prin care am trecut in cei opt ani cat am locuit in Statele Unite.
Mi-a insuflat multa incredere in mine si m-a impresionat prin bunatatea si disponibilitatea de a se dedica trup si suflet meseriei pe care si-a ales-o.
Replierea dupa schimbari si esecuri
Intotdeauna mi-au placut schimbarile. Ma stimuleaza, imi dau energie, ma provoaca sa descopar si sa invat lucruri noi, despre mine si despre lumea in care traiesc. Este un mod de a creste si a ma dezvolta.
In plus, imi place sa rezolv probleme dificile si, in masura in care pot, sa pun ordine in haos. E adevarat ca pozitia de ministru a fost o schimbare brusca, venita pe neasteptate intr-un moment al vietii in care ma pregateam profesional pentru un alt tip de schimbare.
Locuiam la Buxelles si lucram de sase ani la Comisia Europeana intr-o functie de management. Intrasem in competitia pentru o pozitie de Ambasador al Uniunii Europene la Serviciul Diplomatic European.
Dar, dupa ce am vorbit cu dl Ciolos, nu am ezitat o secunda sa accept provocarea de a ma intoarce in tara si de a-mi asuma pozitia de ministru al Mediului, Apelor si Padurilor.
Am venit cu entuziasm si dorinta de a-mi pune experienta si cunostintele acumulate pana acum in slujba tarii mele. Din fericire, sunt usor adaptabila.
De-a lungul vietii, am fost nevoita de multe ori sa ma adaptez unor situatii neprevazute, la traiul in alte tari, cu alte culturi si alte obiceiuri, la schimbari de cariera si aspiratii profesionale. Asa incat, aceasta schimbare nu a fost deloc greu de gestionat. Mai ales ca ma intorceam in Romania, adica acasa.
Sfat pentru tinere
Le-as spune sa nu-si compromita feminitatea in incercarea de a fi egale cu barbatii. Apoi, le-as sfatui sa fie curajoase si sa-si urmareasca visurile pana la indeplinire.
Sa faca alegeri in viata pe care sa si le asume cu responsabilitate; sa ia decizii in functie de ce simt ele ca este cel mai bine pentru ele, nu in functie de asteptarile celorlalti, indiferent daca sunt parinti, rude, prieteni. Cred ca femeile se pot afirma foarte bine folosindu-si inteligenta emotionala, sensibilitatea si empatia.
Ce ma motiveaza
Un optimism nativ incurabil. Indiferent cat de greu imi este, intotdeauna vad jumatatea plina a paharului. Si mai este ceva: am o credinta foarte adanc inradacinata ca binele intotdeauna invinge raul.
Insa ce ma ajuta cel mai mult in situatiile dificile este capacitatea de a pune lucrurile in perspectiva. Poate e deformatie profesionala: am studiat ecologie sistemica si teoria sistemelor.
Cand intelegi ca exista un sistem al Universului, un sistem al planetei, un sistem al societatii si al lumii vii, micile tale necazuri, puse intr-o perspectiva macro, isi pierd din forta.
Apoi, ma gandesc la milioanele de oameni care nu au avut nici 1% din sansele pe care le-am avut eu in viata. Asta ma ajuta sa fiu recunoscatoare pentru fiecare noua zi, pentru fiecare experienta traita, buna sau mai putin buna.
Si mai e ceva: incerc sa nu ma iau prea in serios, fac haz pe seama mea cat pot. Umorul este o arma imbatabila de ridicare a moralului.
Pe cine admir
Am intalnit foarte multe femei extraordinare. Daca e sa ma refer la persoane publice, cred ca o femeie pe care intr-adevar o consider puternica este Hillary Clinton. A stiut sa treaca cu demnitate si cu capul sus printr-o viata cu foarte multe provocari, atat personale, cat si profesionale.
Am avut si femei puternice in familie: bunicile mele, mama mea, femei cu care viata nu a fost mereu blanda. Le-am admirat intotdeauna demnitatea cu care au trecut prin toate confruntarile si mai ales smerenia cu care au acceptat totul, asa cum a venit.
Momente dificile in viata si cum le-am depasit
Au fost clipe de cotitura, cand a trebuit sa iau decizii care mi-au schimbat viata radical. De exemplu, m-am pregatit foarte devreme pentru o cariera medicala.
De la 14 ani, am investit enorm de mult timp si energie, pregatindu-ma sa devin medic si, in mod foarte specific, stiam ca vreau sa devin neurochirurg.
Am urmat Liceul Sanitar si am avut o fascinatie pentru stiintele neuronale si mintea umana. Insa perspectiva unei cariere de neurochirurg in timpul comunismului, in special ca femeie, era aproape nula.
Asa ca, dupa doua incercari nereusite de a intra la Medicina, am decis, imediat dupa Revolutie, sa schimb directia catre Ecologie si Stiintele Naturii.
A fost o decizie foarte grea, pentru ca nu eram pregatita sa renunt la visul de a fi neurochirurg. Insa la vremea aceea parea un drum blocat, fara niciun fel de perspectiva.
Paradoxal, viata mi-a deschis ulterior cai nebanuite la momentul ’89; am trait multe experiente bogate si am avut multe impliniri pe care, poate, nu le-as fi avut ca medic in Romania.
Uitandu-ma in urma cu maturitatea de acum, as spune ca e important sa-ti stabilesti niste obiective in viata, dar planificarea e buna doar pana la un punct.
Trebuie sa lasi loc si Universului sa te surprinda. Cand un drum se inchide, e bine sa fii pregatit sa te urci intr-un alt tren, sa ramai cu mintea deschisa si sa continui mai departe explorarea vietii in alta cheie.
Cristiana Pasca-Palmer a fost numita ministrul Mediului, Apelor si Padurilor in noiembrie 2015, fiind responsabila de un portofoliu important, de resurse strategice-cheie. In aceasta pozitie, a condus delegatia Romaniei la COP21, fiind, in acelasi timp, negociator din partea Uniunii Europene pe tema adaptarii la schimbarile climatice. Anterior, Cristiana Pasca-Palmer a lucrat timp de sase ani la Comisia Europeana, in calitate de Sef de Unitate Schimbari Climatice, Mediu, Resurse Naturale, Apa din cadrul Directiei Generale Dezvoltare si Cooperare – EuropeAid.
Cristiana Pasca-Palmer a lucrat, de asemenea, in cadrul mai multor organizatii ale societatii civile locale si internationale in Europa de Est, la World Bank Group si International Finance Corporation in Washington DC, precum si in mediul universitar, ca analist politic si profesor la Harvard University si Fletcher School of Diplomacy, SUA. Cristiana Pasca-Palmer este coautor al volumului Romania Redux as Seen from Harvard (2005) si al albumului The Cave That Time Forgot (2000).
Foto: Ionut Macri
A consemnat Iuliana Alexa