Cantec de iubire – de Marius Chivu
Iubirea are un limbaj simplu. Se compune din gesturi. Cand insa ea trece in poem, metaforele capata o superba corporalitate.
Cel mai vechi si mai faimos poem de dragoste apare acum in versiunea ultimului mare poet roman cu geniu lingvistic – Serban Foarta –, la 320 de ani de la prima traducere romaneasca a Bibliei, cea a lui Serban Cantacuzino, din 1688!
Cantarea cantarilor este dialogul indragostit dintre regele Solomon (970-931 i. Hr.), fiul lui David, si frumoasa pastorita saraca Sulamita, pe care regele o intalneste in muntii Libanului. Prezenta acestui poem, in care nu apare numele Divinitatii, printre cartile canonice de invatatura din Vechiul Testament i-a nedumerit pe cercetatori. Ce fel de text era aceasta misterioasa pastorala ebraica cu influente egiptene si care semana cu cantecele de nunta babiloniene?
De-a lungul secolelor, s-a spus despre acest poem in care indragostitii isi lauda iubirea si frumusetea ca ar fi o alegorie a Exodului, un cantec mistic despre unirea lui Iehova cu poporul lui Israel, o reflectie poetica a iubirii lui Iisus pentru Biserica, un dialog intre regele Solomon si statul sau, ba chiar un dialog ocult intre Soare si Luna.
Numai in secolul al XII-lea i-au fost inchinate poemului peste 30 de comentarii – era posibil ca un poem atat de frumos sa nu fie mistic-religios?! In timp, interpretarile alegorice, mistice si simbolice au slabit, si astazi, poemul este vazut – asa cum spusesera inca de la inceput si Hippolit, si Origene – in toata splendoarea candid-lirica a erotismului sau latent: o cantare profana de nunta, in care un mire frumos, puternic si misterios, dorit de toate fecioarele Palestinei, inchina imnuri de dragoste, frumusete si slava miresei sale care, la randu-i, ii lauda frumusetea, il asteapta si-l cheama plina de dorinta.
Iata cel mai celebru pasaj al poemului in minunata versiune a poetului Serban Foarta:
„Iubito, preafrumoasa esti, nu-i alta pe masura ta! Columbe-n ochi ai, cand privesti pe ganduri, prin mahrama ta. Ti-asemui parul cu o turma de capre,-n vai, in Galaad. Ti-asemui dintii cu o turma de albe oi ce trec prin vad ca sa se-adape; toate-au gemeni In pantece, nu-i una stearpa. |
Iubito, buzele-ti asemeni cu-o panglica sau o esarfa de purpura is; iar glasu-ti mandru ma farmeca precum o harpa. O rodie data-n doua ti-este obrazu-ti, cand se-ascunde intru zaif… Iubito, sanii ti-s asemeni cu puii unei ciute, gemeni, cand, printre crini, aceasta paste…” |
de citit: Eccleziastul. Cantarea cantarilor pre stihuri tocmite acum de Serban Foarta Editura Art, 2008 |
Marius Chivu.
M-am nascut in septembrie 1978 la Horezu, am absolvit Liceul Economic si Scoala de Arte – Clasa de coregrafie, ambele din Rimnicu Valcea, apoi Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, unde sunt si doctorand. De la debutul meu din Romania literara, in toamna anului 2000, am scris cateva sute de recenzii, cronici literare si eseuri. In ultimii ani am realizat rubrici culturale de televiziune la Antena 3, TVR Cultural si TVR 1 si am coordonat volumul caritabil Cartea cu bunici (Editura Humanitas). Sunt redactor al revistei Dilema veche, editor-coordonator al revistei Dilemateca. In rest, ascult mult rock – de la Led Zeppelin la Radiohead -, am o strungareata de 4 mm si sunt daltonist.