Cantec de iubire – de Marius Chivu
Iubirea are un limbaj simplu. Se compune din gesturi. Cand insa ea trece in poem, metaforele capata o superba corporalitate.
Cel mai vechi si mai faimos poem de dragoste apare acum in versiunea ultimului mare poet roman cu geniu lingvistic – Serban Foarta –, la 320 de ani de la prima traducere romaneasca a Bibliei, cea a lui Serban Cantacuzino, din 1688!
Cantarea cantarilor este dialogul indragostit dintre regele Solomon (970-931 i. Hr.), fiul lui David, si frumoasa pastorita saraca Sulamita, pe care regele o intalneste in muntii Libanului. Prezenta acestui poem, in care nu apare numele Divinitatii, printre cartile canonice de invatatura din Vechiul Testament i-a nedumerit pe cercetatori. Ce fel de text era aceasta misterioasa pastorala ebraica cu influente egiptene si care semana cu cantecele de nunta babiloniene?
De-a lungul secolelor, s-a spus despre acest poem in care indragostitii isi lauda iubirea si frumusetea ca ar fi o alegorie a Exodului, un cantec mistic despre unirea lui Iehova cu poporul lui Israel, o reflectie poetica a iubirii lui Iisus pentru Biserica, un dialog intre regele Solomon si statul sau, ba chiar un dialog ocult intre Soare si Luna.
Numai in secolul al XII-lea i-au fost inchinate poemului peste 30 de comentarii – era posibil ca un poem atat de frumos sa nu fie mistic-religios?! In timp, interpretarile alegorice, mistice si simbolice au slabit, si astazi, poemul este vazut – asa cum spusesera inca de la inceput si Hippolit, si Origene – in toata splendoarea candid-lirica a erotismului sau latent: o cantare profana de nunta, in care un mire frumos, puternic si misterios, dorit de toate fecioarele Palestinei, inchina imnuri de dragoste, frumusete si slava miresei sale care, la randu-i, ii lauda frumusetea, il asteapta si-l cheama plina de dorinta.
Iata cel mai celebru pasaj al poemului in minunata versiune a poetului Serban Foarta:
| „Iubito, preafrumoasa esti, nu-i alta pe masura ta! Columbe-n ochi ai, cand privesti pe ganduri, prin mahrama ta. Ti-asemui parul cu o turma de capre,-n vai, in Galaad. Ti-asemui dintii cu o turma de albe oi ce trec prin vad ca sa se-adape; toate-au gemeni In pantece, nu-i una stearpa. |
Iubito, buzele-ti asemeni cu-o panglica sau o esarfa de purpura is; iar glasu-ti mandru ma farmeca precum o harpa. O rodie data-n doua ti-este obrazu-ti, cand se-ascunde intru zaif… Iubito, sanii ti-s asemeni cu puii unei ciute, gemeni, cand, printre crini, aceasta paste…” |
 |
de citit: Eccleziastul. Cantarea cantarilor pre stihuri tocmite acum de Serban Foarta Editura Art, 2008 |
Marius Chivu.
