Cea mai fidela dintre femei – de Marius Chivu
In istoria miturilor, Penelopa – fiica lui Icarius, regele Spartei, si a unei naiade, nimfa a raurilor – a ramas ca intruchipare a modestiei, a inteligentei si a fidelitatii. Casatorita cu razboinicul Ulise, veneratul rege al insulei Itaca, Penelopa a ramas singura pe insula cu Telemac, fiul lor de un an, atunci cind Ulise a plecat la razboiul Troiei, un razboi care a avut drept pretext infidelitatea insasi a verisoarei ei Elena. „Intolerabil de frumoasa” si seducatoare la propriu, Elena l-a parasit pe sotul ei Menelau fugind cu tanarul Paris, printul Troiei.
Zece ani a durat razboiul troian, castigat de spartani abia dupa tertipul „calului troian”, inventia lui Ulise. Numai ca Penelopa nu si-a revazut sotul odata razboiul incheiat, calatoria inapoi spre Itaca tinindu-l pe Ulise pe marea Egee inca zece ani. In acesti doua zeci de ani de absenta a sotului s-a creat legenda Penelopei.
Indelungata asteptare insotita de vestile contradictorii despre moartea sau aventurile lui Ulise ar fi fost poate mai usor de suportat daca n-ar fi aparut cei douazeci de pretendenti la mana ei si la bogatiile micului regat al Itacai. Pentru a face fata agresivilor petitori, niste betivi badarani care intre timp se culcau cu slujnicele fecioare, Penelopa a promis ca va alege pe unul dintre ei dupa ce va termina de tesut un giulgiu mortuar pentru socrul ei, Laertes.
Giulgiul urma sa nu fie terminat niciodata intrucat ce tesea ziua Penelopa desira noaptea. Siretlicul a fost dat in vileag numai ca Ulise s-a intors deghizat si, cu ajutorul lui Telemac, i-a ucis pe petitori laolalta cu slujnicele infidele.
De ce v-am povestit inca o data aceasta legenda, una dintre cele mai frumoase ale Greciei antice? Ei bine, pentru ca micul roman al prozatoarei canadiene Margaret Atwood este povestea la persoana intai a insasi Penelopei care acum se afla in Hades, tinutul mortilor.
Aflam astfel detalii nebanuite ale legendei, patrundem in culisele mitului si, mai ales, in sufletul Penelopei care vorbeste despre iubirea pentru Ulise, despre frustrarile indelungatei asteptari in care a imbatranit singura, despre zvonurile si barfele legate de presupusa ei infidelitate, despre viata impreuna cu socrii ei si cu Euryclea, batrana doica a lui Ulise, care nu o prea placeau, despre adolescenta turbulenta a lui Telemac si, mai ales, despre adevarul celor douasprezece slujnice ucise pe nedrept. Margaret Atwood rescrie povestea si ne-o arata pe Penelopa nu ca pe un mit, ci ca pe o femeie cu toate problemele – foarte actuale – ale casniciei.
M-am nascut in septembrie 1978 la Horezu, am absolvit Liceul Economic si Scoala de Arte – Clasa de coregrafie, ambele din Rimnicu Valcea, apoi Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, unde sunt si doctorand. De la debutul meu din Romania literara, in toamna anului 2000, am scris cateva sute de recenzii, cronici literare si eseuri. In ultimii ani am realizat rubrici culturale de televiziune la Antena 3, TVR Cultural si TVR 1 si am coordonat volumul caritabil Cartea cu bunici (Editura Humanitas). Sunt redactor al revistei Dilema veche, editor-coordonator al revistei Dilemateca. In rest, ascult mult rock – de la Led Zeppelin la Radiohead -, am o strungareata de 4 mm si sunt daltonist.