Citirea de dinainte – de Sorin Lavric
Exista un moment in evolutia unui om cand, dintr-o singura privire, ii poti prevedea viitorul. E perioada aceea scurta din timpul pubertatii cand, mai inainte ca semnele adolescentei sa se fi instalat, ii poti ghici tanarului tiparul in care se va incadra. Unora le poti intui conformatia trupului, si altora – devierile temperamentale.
De pilda, poti anticipa conformatia unei femei planturoase, crescand cu timpul precum un trunchi masiv de forme labartate, cum poti prevedea gracilitatea longilina, uscata si plata a unei femei inalte si slabe. La baieti, poti ghici moliciunea lenesa a malacului ticait sau timiditatea retrasa, mocnind pe dinlauntru, a tanarului amenintat de crize colerice. Fetelor le poti banui frumusetea pe cale de ecloziune a amforei delicate sau revarsarea inestetica, provocata de viitoare tulburari endocrine. Baietilor le poti prezice nesiguranta impulsiva a miscarilor capului sau chiar tipul de activitate la care sunt predispusi, in functie de distributia musculaturii.
In toate cazurile e vorba de o citire de dinainte, pe baza unor tipare de dezvoltare, a schemei generice ascunse in individ. Si, mai mult decat suntem inclinati sa credem, exista o legatura stransa intre forma trupului unui ins si activitatea in care va excela. Asa cum orice om are varsta arterelor sale, tot asa el are talentul conformatiei corpului.
Tipul acesta de premonitie – desi presupune netagaduite delicii secrete, caci e o placere sa poti prevedea cum anume va evolua un om – ascunde numeroase amaraciuni. Esti ca un ghicitor in auspicii, care vede deja neimplinirile, esecurile sau gesturile nefaste la care ii poate impinge temperamentul pe oameni. Caci e mult mai usor sa anticipezi abaterile de la tipar decat cazurile de inflorire normala. Caderea e inscrisa in ei, iar trupul emite semnale unui fenomen care se va petrece peste cativa ani.
In mod simetric, exista un moment in cursul maturitatii cand, sub impulsul unei intuitii, poti citi semnele declinului unui om. E clipa cand, sub aparenta unei tinute energice si sigure de sine, se vad deja semnele involutiei.
Trupul poarta deja prefigurarea atrofiei musculare, regresului psihic, incetinelii reflexelor si oboselii cronice. E vremea degenerarii fiziologice, inceata la inceput, galopanta apoi. Omul pare normal, dar ceva in infatisarea lui, in aura psihica sau in licarul privirii iti spune ca faza decreptitudinii s-a declansat. Amanuntul e cu atat mai dureros cu cat cel a carui degradare o anticipezi iti este ruda sau prieten.
Sorin Lavric – Nascut la 27 noiembrie 1967, la Turnu-Severin. Studii universitare la Bucuresti, Facultatea de Medicina Generala, Institutul Medico-Farmaceutic „Carol Davila“ (1987–1993) si Facultatea de Filozofie, Universitatea Bucuresti (1991–1996). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucuresti (2005). A lucrat un an (1993-1994) ca medic stagiar si apoi a renuntat la practica medicala. Din 1997 este redactor la Editura Humanitas. Din 2003 tine cursuri semestriale la Facultatea de Filozofie din cadrul Universitatii Bucuresti, a caror tematica este axata pe filozofia lui Constantin Noica. Scrieri: Cartea de Craciun (Humanitas, Bucuresti, 1997); Ontologia lui Noica. O exegeza (Humanitas, Bucuresti, 2005); Noica si Miscarea Legionara (Humanitas, 2007) Traduceri (împreuna cu Bogdan Minca): Martin Heidegger, Parmenide (Humanitas, Bucuresti, 2001); Martin Heidegger, Problemele fundamentale ale fenomenologiei (Humnitas, Bucuresti, 2006)