Sensul vietii
Ceea ce de secole era numit „a-l gasi pe Dumnezeu“, astazi cred ca mai degraba se traduce prin a-ti gasi sensul vietii.
Sa gasesti ceea ce te imbogateste spiritual. In ultimii douazeci de ani, neurologia a creionat o noua perspectiva: ceea ce ne hraneste viata nu este ratiunea pura, ci echilibrul creierului nostru emotional.
OK, si de ce are el nevoie? Inainte de toate, de conexiuni, de relatii in patru domenii diferite, dar esentiale.
Corporalitatea. Daca nu ne dam voie sa gustam, sa simtim, sa atingem, sa radem, sa suferim, sa acordam toata atentia momentului prezent, atunci nu suntem conectati cu corpul nostru.
Sportul, ca activitate fizica, solicita toata atentia si forta noastra. Alaturi de meditatie, este o alta modalitate de a se raporta la sine, o prima sursa a sensului – corporalitatea.
Intimitatea. Iubirea cu I mare, Iubirea romantica, nebuneasca, pasionala, este o maniera extraordinar de eficace de gasire a sensului.
Atunci cand ne privim iubitul sau iubita in ochi, cand simtim cum inima ne bate cu putere, uitam sa ne mai punem intrebari existentiale.
Intr-un mod general, tot ceea ce ne implica intr-o relatie de orice natura, dar care presupune intimitate, ne ancoreaza si mai mult in realitate.
Nu mai este niciun dubiu asupra sensului vietii cand iti iei copilul de mana si il insotesti in prima zi de scoala. Sau cand il privesti intr-o piesa de teatru la gradinita, ori cantand intr-un cor.
Toate persoanele de care ne simtim apropiati ne leaga si mai mult de viata pe care o avem, ii dau sens.
Comunitatea. Imi amintesc de un pacient in varsta de 30 de ani, cu o speranta de viata foarte limitata, din cauza cancerului de care suferea.
Renuntase la job si se complacea in angoasa mortii, vegetand in fata televizorului. La un moment dat s-a gandit sa faca munca voluntara la centrul comunitar din cartierul sau. Sa repare sistemul de aer conditionat.
Astfel ca, zilnic, timp de cateva ore, mergea la centrul comunitar. Pe coridoare se intalnea cu diverse persoane, era salutat, iar oamenii ii spuneau pe nume.
Cand lucra, uneori era intrebat daca nu vrea ceva de mancare sau daca nu vrea apa. In cateva saptamani, anxietatea i-a disparut, iar boala nu s-a agravat.
Isi gasise un sens. Lucrul care ii lipsise toata viata. A fost suficient pentru el sa se simta apreciat si util.
Noi toti suntem ca el. Barbati, femei – cu totii simtim nevoia sa ne implicam la nivel social. Sa contribuim la un „ceva“ in comunitatea de care apartinem, sa facem lucruri de care vor beneficia copiii nostri.
Spiritualitatea. Exista posibilitatea unei legaturi diferite de cele mentionate pana acum.
Pentru multi oameni, o puternica sursa de sens este nevoia de a se simti in preajma unei prezente superioare.
Fie ca se numeste Dumnezeu sau Allah, ea se regaseste in natura sau in evenimente care ne amintesc cat de mici suntem in Univers, in imensitatea timpului: Marele Canion, Ierusalimul sau cerul plin de stele de la Dharamsala.
In mod paradoxal, tocmai acest sentiment de universalitate ne incarca de sens.
