Entuziasmul – de Sorin Lavric
Despre entuziasm nu vorbesc decat cei care nu-l mai au. In schimb, cei care il traiesc destul de des ca sa-i cunoasca gustul sunt scutiti de nevoia de a medita pe marginea lui.
In fond, semnul limpede ca un om a cazut in apatie este ca transforma entuziasmul intr-o problema teoretica. Il judeca, in loc sa-l traiasca. Numai ca senzatia aceea ca ii cresc aripi si toate proiectele sunt realizabile a disparut. E dezabuzat si deznadajduit si nu stie cum sa scape de aceasta stare. Nu stiu decat doua cai prin pot vorbi despre entuziasm: cel filologic si cel medical.
Sa incep cu primul: etimologic, entuziasmul (enthousiasmos) inseamna o coborare a zeului in fiinta ta. Un om entuziast e posedat de un zeu in a carui putere se afla. Si de aceea debordeaza de energie si pofta de viata. Si sufera un fel de indumnezeire la scara mica. Ramane om, dar pluteste in alte sfere. Este optimist pana la euforie si increzator pana la exuberanta fanatica. Sub acest unghi, entuziasmul presupune fie o insuflare divina, fie o traire religioasa: credinta. E o banalitate sa spui ca din randul credinciosilor se recruteaza cei mai multi entuziasti autentici, dar asa este. Si ei sunt „autentici”, fiindca nu au nevoie de medicamente pentru a-si intretine o stare psihica pe care, in lipsa lor, ar pierde-o repede. Cu alte cuvinte, credinta e sursa verificata a entuziasmului.
In schimb, sub unghimedical, lucrurile sunt cu mult mai pamantesti. Mai bine spus, medicina rapeste entuziasmului sursa divina, coborand-o in creier si preschimband-o intr-o substanta. Substanta este un neurotransmitator si se numeste serotonina. Sau, cu o formulare mai pretioasa, 5-hidroxitriptamina. Ei bine, neurologii sunt cu totii de acord ca molecula entuziasmului este acest banal neurotransmitator. Studiile de tomografie computerizata efectuata pe creierul uman au dovedit intr-un mod descurajator de clar ca intre predispozitia unui om catre starile euforice si nivelul de serotonina din creier exista o relatie direct proportionala.
Cu alte cuvinte, naturile religioase au in creier o cantitate peste medie din aceasta ambrozie neuronala. Fireste, serotonina nu e singurul elixir care circula prin capul nostru, dar e cel mai important. Tocmai de aceea, antidepresivele si anxioliticele cele mai eficiente au ca efect cresterea serotoninei. Spune-mi cata serotonina iti circula prin sinapse si iti spun cat de predispus esti la fericire. Concluzia are doua fete: una buna, aceea ca pana la urma apaticii si-au gasit leacul; una rea, aceea ca iarasi aflam ca fericirea este o chestiune de biochimie..
Sorin Lavric – Nascut la 27 noiembrie 1967, la Turnu-Severin. Studii universitare la Bucuresti, Facultatea de Medicina Generala, Institutul Medico-Farmaceutic „Carol Davila“ (1987–1993) si Facultatea de Filozofie, Universitatea Bucuresti (1991–1996). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucuresti (2005). A lucrat un an (1993-1994) ca medic stagiar si apoi a renuntat la practica medicala. Din 1997 este redactor la Editura Humanitas. Din 2003 tine cursuri semestriale la Facultatea de Filozofie din cadrul Universitatii Bucuresti, a caror tematica este axata pe filozofia lui Constantin Noica. Scrieri: Cartea de Craciun (Humanitas, Bucuresti, 1997); Ontologia lui Noica. O exegeza (Humanitas, Bucuresti, 2005); Noica si Miscarea Legionara (Humanitas, 2007) Traduceri (împreuna cu Bogdan Minca): Martin Heidegger, Parmenide (Humanitas, Bucuresti, 2001); Martin Heidegger, Problemele fundamentale ale fenomenologiei (Humnitas, Bucuresti, 2006)