Femeile si simtul primejdiei – de Sorin Lavric
Sa ne inchipuim un om care, vrand sa traverseze strada, priveste in stanga si in dreapta, apoi, asigurandu-se ca nu vine nicio masina, paseste senin pe carosabil. Ajuns la mijlocul drumului, o masina tasneste de dupa colt si se indreapta spre el. Instinctiv, omul va evita masina eschivandu-se din calea ei.
Pana aici nimic deosebit, stranietatea abia acum apare. Eschiva nu poate avea loc decat in doua feluri: ori se retrage grabit intorcandu-se pe trotuarul de pe care tocmai plecase, ori iuteste pasul continuandu-si drumul in speranta ca masina va ajunge in dreptul lui dupa ce el va fi trecut. Asadar, doua posibilitati: un pas in spate sau un pas inainte.
Si acum incepe problema interesanta: neurologii spun ca, daca e vorba despre o femeie, pasul va fi inapoi, iar daca e barbat, pasul va fi inainte. Intr-un cuvant, reactia instinctiva a reprezentantilor celor doua sexe in fata primejdiei, desi este aceeasi, se petrece in directii diferite: femeia ocoleste pericolul retragandu-se, barbatul il ocoleste inaintand.
Reactia aceasta, tocmai pentru ca tine de prelucrarea in fractiuni de secunda a unei informatii ce face apel la acea vigilenta spontana careia ii dam de obicei numele de instinct de conservare, nu este influentata de tiparul cultural al epocii sau de mesajele subliminale pe care o propaganda subtila o poate induce in subconstientul oamenilor. E vorba de altceva: de o achizitie atavica insusita pe linia filogenetica a speciei umane. Cu alte cuvinte, in fata primejdiei nu reactionam dupa cum ne indeamna cultura pe care am dobandit-o in viata, ci dupa cum ne silesc resorturile inconstiente pe care imboldul supravietuirii l-a pus in noi.
Daca acum imi va trece prin minte sa prelucrez ideologic aceasta situatie prin definitie biologica, atunci voi proceda astfel: voi spune ca deosebirea aceasta e sursa unei discriminari ce naste nedreptati sociale. Modul diferit in care sexele reactioneaza in fata pericolului nu tine de o parghie instinctuala, ci de o influenta culturala pe care am interiorizat-o de-a lungul vremii. Cu alte cuvinte, daca femeile fac pasul inapoi este pentru ca societatea in care traiesc, o societate destul de misogina si patriarhala, le-a invatat deprinderea defensivei. Ele bat in retragere fiindca asa au fost educate sa procedeze. Mentalul colectiv le-a viciat cumva comportamentul. Din pacate, experienta medicala nu tine cont de speculatiile noastre culturale: instinctul este cel care face ca femeile sa paseasca inapoi, iar barbatii sa paseasca inainte..
Sorin Lavric – Nascut la 27 noiembrie 1967, la Turnu-Severin. Studii universitare la Bucuresti, Facultatea de Medicina Generala, Institutul Medico-Farmaceutic „Carol Davila“ (1987–1993) si Facultatea de Filozofie, Universitatea Bucuresti (1991–1996). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucuresti (2005). A lucrat un an (1993-1994) ca medic stagiar si apoi a renuntat la practica medicala. Din 1997 este redactor la Editura Humanitas. Din 2003 tine cursuri semestriale la Facultatea de Filozofie din cadrul Universitatii Bucuresti, a caror tematica este axata pe filozofia lui Constantin Noica. Scrieri: Cartea de Craciun (Humanitas, Bucuresti, 1997); Ontologia lui Noica. O exegeza (Humanitas, Bucuresti, 2005); Noica si Miscarea Legionara (Humanitas, 2007) Traduceri (împreuna cu Bogdan Minca): Martin Heidegger, Parmenide (Humanitas, Bucuresti, 2001); Martin Heidegger, Problemele fundamentale ale fenomenologiei (Humnitas, Bucuresti, 2006)