Frumusetea ca business – de Marius Chivu

„Fight Club“ a facut din Chuck Palahniuk, inca de la debut, un scriitor cult. Niciunul dintre romanele scrise ulterior n-a dezmintit talentul acestui scriitor intunecat si cinic.

Intr-o lume a spectacolului in care vazul este simtul cel mai de pret, frumusetea inseamna – chiar in aceasta ordine – sansa, succes, fericire. Frumusetea este business si religie, iar fotomodelele sunt agentii si apostolii unei lumi in care frumusetea, tineretea si perfectiunea sunt singurele standarde acceptate.

Revista „Vogue“ este „Biblia”, pentru ca mantuirea se face prin corp, cosmetice, parfumuri de firma si haine de lux. Cine nu corespunde criteriilor de frumusete isi sacrifica corpul, convertindu-l pe altarul chirurgiei: lifting, liposuctie, injectare cu botox, implanturi cu silicon, de par etc. Viata e un fashion show: in lumina reflectoarelor totul trebuie sa fie impecabil, chiar si cu pretul falsitatii! Pentru Dum­nezeu insusi, „lumea nu este decat un canal de televiziune pe care-l schimba cand se plictiseste”.

In aceasta lume de sclipici si simulacre, supermodelul Shannon McFar­land are totul: este tanara, frumoasa, celebra si adorata, are o cariera de succes, un iubit fidel si o prietena a­de­varata. Dar asta, pana in ziua in care un teribil si curios „accident” o mutilea­za, transformand-o intr-un mons­tru nevo­it sa umble cu fata desfigurata ascunsa dupa esarfe („Daca nu pot fi frumoasa, vreau sa fiu invizibila”). O cu­noas­te pe Brady Alexander, un transsexual hranit cu tranchilizante si hormonisi aflat la doar o vaginoplastie distanta defemei.

Brady o invata ca secretul supravietuirii este stergerea trecutului si schimbarea identitatii. Sub nume false, pleaca intr-o calatorie cu masini inchiriate, vizionand vile de lux scoase la vanzare si furand din dulapurile boga­ta­silor analgezice si antidepresive scumpe si interzise. Calatoria lor inseamna o fuga de propriile vieti, de imba­tra­nire. Dar asta, pana atunci cand secretele fie­ca­­reia ies la iveala si ambele isi recunosc pornirile autodistructive. Brady mar­tu­riseste ca operatia de reatribuire sexuala este o forma suprema de automutilare, nicidecum o dorinta sau un vis, iar Shannon recunoaste ca accidentul a fost provocat: „Voiam siguranta zilnica a faptului ca sunt mutilata. Eram obosita sa raman o forma de viata inferioara, sa fac comert cu aspectul meu… Blocata intr-un ghetou al frumu­se­tii, asa ma sim­team”.

Finalul: inca un soc. Acest pulp fiction/fashion grotesc despre automutila­re ca forma de revolta intr-o lume contrafacuta se transforma intr-un gender thriller plin de suspans. Fiin­dca nimic nu este doar ceea ce se vede.

.