Frumusetea e consum – de Marius Chivu
Fashion, fitness, SPA, cosmetica, hairstylist, nutritionism, chirurgie plastica… Suntem sau devenim frumosi? Cat este frumusetea un dat natural si c¢t este o munca de laborator/cabina/salon? Traim insa intr-o societate care defineste, care impune anumite modele de frumusete, pe care, apoi, ne constr¢nge, mai mult sau mai putin, sa le adoptam.
Televiziunea, filmele, reclamele si videoclipurile, revistele, toate formele de cultura populara promoveaza imaginile unei frumuseti inaccesibile in afara unui minim pact cu industria cosmeticelor sau a modei. Exista o presiune a frumusetii si a tineretii, o frenezie, o obsesie, un consum. Dar, oare, n-a fost asa mereu?
Cosmeticele nu sunt o inventie moderna. Femeile, in special, s-au confruntat de-a lungul istoriei cu diverse obiceiuri, prejudecati si interdictii legate de infrumusetarea corpului. In Grecia Antica foloseau transpiratia gladiatorilor si sperma pentru a-si ingriji tenul si diverse plante si prafuri de roca pentru a se machia, iar femeile din Renastere isi dedicau o parte importanta din timp ingrijirii parului.
In secolul XVIII, femeile purtau peruci blonde si isi desenau alunite deasupra buzei de sus, iar parfumul era un substitut al sapunului. A fost o perioada c¢nd parul artificial (mese, zulufi, peruci) era, dimpotriva, un semn de cochetarie si de frivolitate erotica: la evreii ortodocsi, parul femeilor maritate era tuns complet si inlocuit cu o peruca, asa cum tarancile rom¢nce, odata casatorite, trebuiau sa-si poarte parul impletit sau ascuns sub basma.
Din confruntarea cu mentalitatile, cosmeticele au iesit mereu invingatoare. Daca pe la 1821, poetul Costache Conachi se intreba in versuri: „Pentru ce iti ungi, femeie, fata cu at¢ta ghileala/ si iti muruiesti obrazul cu bacan si cu vapsala?/ si de ce t-incingi grumazul cu petre stralucitoare/si iti umezasti zulufii cu ape mirositoare?“. Un secol mai t¢rziu, in 1924, Regina Maria accepta sa apara intr-o reclama in care lauda calitatile cremei Pondu Cold, realiz¢nd astfel primul testimonial din istoria publicitatii.
Cosmetica le spune femeilor ca devin (mai) frumoase si/sau mai tinere, conditie esentiala obtinerii increderii in sine, a dragostei, a succesului, a puterii feminine. Pe aceasta idee, s-a dezvoltat si chirurgia plastica: lifting, liposuctie, silicon & botox, implanturi de par si unghii etc. Iti poti modifica, ajusta propriul corp conform oricarui ideal.
Corpul e propria creatie, o religie, un business, un hobby. Frumusetea e efemera, deci trebuie intretinuta, iar „defectele“ sunt oricum corijabile. Prin urmare, orice adaos artificial corpului e bun at¢t timp c¢t isi atinge scopul. Pentru voi, care este simulacrul corporal favorit?
M-am nascut in septembrie 1978 la Horezu, am absolvit Liceul Economic si Scoala de Arte – Clasa de coregrafie, ambele din Rimnicu Valcea, apoi Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, unde sunt si doctorand. De la debutul meu din Romania literara, in toamna anului 2000, am scris cateva sute de recenzii, cronici literare si eseuri. In ultimii ani am realizat rubrici culturale de televiziune la Antena 3, TVR Cultural si TVR 1 si am coordonat volumul caritabil Cartea cu bunici (Editura Humanitas). Sunt redactor al revistei Dilema veche, editor-coordonator al revistei Dilemateca. In rest, ascult mult rock – de la Led Zeppelin la Radiohead -, am o strungareata de 4 mm si sunt daltonist.