La ce varsta incepe viata cu adevarat? – de Irina Pacurariu
„Deja vu”. Asa se cheama un magazin de haine second hand. L-am vazut acum cateva zile si inca nu mi-a iesit din cap.
Mare gentilete sa botezi astfel un loc unde asteapta stapan rochii destramate, fuste iesite din moda sau bluzite care nu mai tin minte decolteul pe care s-au rotunjit ultima data. Era un spatiu intunecos situat la o iesire din oras dar firma te trimitea cu gandul la un asfintit pe insula Capri in care eroii se privesc printre gene si isi promit in tacere ca eternitatea le apartine. Mi-am inchipuit instantaneu ca numele s-ar potrivi nu doar unui morman de lucruri trecute de prima tinerete.
Cum ar fi daca un club al femeilor de peste 35 de ani s-ar chema la fel? Sau o revista care le are drept public tinta? Spun asta dupa ce am citit ca „cea mai vanduta revista de moda pentru femei” are ca public tinta cititoare intre 25-35 de ani, „o generatie pentru care stilul de viata este important”. Scopul declarat si acceptat al revistei mentionate este acela de a stimula apetitul unei femei care este receptiva la schimbare, gandeste pozitiv si traieste din plin.
Si eu care credeam ca incepem sa gandim asa abia la 35 de ani! Pana ii implinim inca speram ca viata adevarata urmeaza sa inceapa, avem certitudinea ca accidentele de destin pe care le-am trait sunt motivate doar de lipsa noastra de experienta si ne consolam ca pierderea marii iubiri se datoreaza inocentei cu care ne-am crezut pe cuvant barbatii. De cand i-am implinit, stiu ca, de fapt n-avem habar de nimic. Nu exista retete pentru maine si viata, oricat de banal ar suna, nu se imparte in „sub” si „peste nu stiu cati ani”. Nu exista limite de varsta nici pentru suferinta, nici pentru speranta si nici pentru amor.
Daca vine, vine si gata. Te poti uita de cateva ori pe zi in buletin ca tot astepti cu sufletul la gura sa sune telefonul… si, cu toata intelepciunea, tot ii raspunzi. Da, stiu, o sa-mi spuneti ca e usor de facut teorii dar ce te faci cand te uiti in oglinda si nu te mai recunosti? Simplu, schimbi oglinda. Nu cu una opaca, desi ar fi de preferat atunci cand ai o zi proasta, ci cu una care te arata in miscare, desteapta si cu umor, sigura pe tine si multumita de copil, mandra de casa ta sau amuzata de vreun tango de convenienta de pe nesfarsita noastra scena publica. Anii iti dau o singura certitudine: ca maine nu este neaparat o noua zi si singurul lucru care iti ramane de facut este s-o folosesti pe cea de astazi. Nina Berberova, scriitoarea care si-a inceput cariera de romanciera la 84 de ani, spunea ca fericirea este ca aerul, n-o simti. Si nici n-o vezi in oglinda, as adauga eu..
