Nesuferitele bucurii – de Sorin Lavric
Una din caile cele mai sigure de a te face nesuferit este sa-i sufoci pe altii cu bucuriile tale. Si nu ma gandesc atat la invidia pe care o provoci prin simplul fapt ca, povestindu-le desfatarea incercata, ii silesti sa fie martorii nefericiti ai fericirii tale, cat la incapatanarea de a-i vedea traind aceeasi senzatie ca tine.
E ca si cum i-ai constrange sa simta exact ce ai simtit tu: aceeasi impresie cu aceeasi intensitate. Mai mult chiar, vei astepta o confirmare rapida a senzatiilor tale. Nu-ti ajunge ca tu te-ai desfatat, dar trebuie ca celalalt sa incuviinteze prompt judecata ta de gust, caci presimti ca, prin ecoul primit, satisfactia ti se va dubla.
Cu totii am fost macar o data misionari fanatici ai placeriilor proprii. Ba mai mult, fiecare ne-am dorit sa avem prozeliti dispusi sa ne confirme bucuriile. O carte a carei lectura ne-a rascolit am visat sa fie resimtita neaparat la fel de altcineva. O melodie care ne-a umplut de fiori a fost obligatoriu sa provoace aceeasi reverie in sufletul altora. O prajitura al carei gust ne-a incantat a trebuit sa aiba aceeasi savoare atunci cand a nimerit pe alta limba.
In realitate, dorinta de a ne insinua in sufletul altuia sub pretext ca-i recomandam o experienta ascunde, de fapt, o inclinatie tiranica. Caci, fara sa vrem, capatam o insistenta care, ea singura, ajunge sa-l indeparteze pe celalalt. Devenim agasanti, cicalitori si stanjenitori.
De fapt, la mijloc nu e atat pornirea de a impartasi altora bucuria ta, ci mai curand vointa de a-ti impune gustul. In momentul cand cineva este destul de lipsit de tact ca sa-ti spuna in fata ca bucuria ta nu e si a lui, dezamagirea pe care o simti poate fi crancena, mergand chiar pana la depasirea pragului de toleranta. Si astfel, cineva iti poate deveni dusman doar fiindca a avut necuviinta de a-ti spune ce crede despre cartea pe care tu o pretuiesti, despre melodia pe care tu o apreciezi sau despre prajitura pe care tu o preferi. Caci sinceritatea lui echivaleaza cu o punere la indoiala a flerului tau valoric. Te simti agresat si anulat. Iti este negat spiritul critic si, implicit, competenta. Si il urasti pe cel care ti-a furat satisfactia de a vedea cum bucuria ta e confirmata de semeni.
Asa cum efectul unui medicament se modifica de la persoana la persoana, in functie de metabolismul ei, tot asa, modul in care reactionam in fata surprizelor vietii e strict personal. Tocmai de aceea, cand e vorba de a gusta emotiile, suntem neasteptat de dezbinati. Nu exista consens in privinta opticii hedoniste a speciei umane. Tocmai de aceea, marile bucurii sunt cele despre care nu trebuie sa le vorbesti altora.
