O sa-l recunosc – de Irina Pacurariu
„- Draga mea, chiar stii sa pierzi! – Sunt antrenata, am experienta…”
Asa suna un dialog dintr-un film celebru pe care l-am revazut azi-dimineata.
Robert Redford si Barbra Streissand in Cei mai frumosi ani au fost pentru mine, dintotdeauna,n perechea perfecta. Stiu, el este mai frumos, ea pare mai desteapta, dar in pelicula lui Sydney Pollack sunt ca soarele si luna: se completeaza, dar nu se intalnesc in aceeasi zi. Din schimbul de replici de mai sus se intelege ca impulsiva Barbra este mai antrenata sa piarda, dar, cu toate astea, in scenariul lui Pollack este invingatoare pe toata linia. Redford o paraseste si ii reproseaza ca ea vrea sa schimbe lumea si uita sa traiasca in prezent. Ea il implora sa ramana si il acuza ca o minte si ca pleaca sa gaseasca o femeie mai frumoasa decat ea.
De fapt, fiecare se teme ca celalalt il vede exact cum ii este cel mai frica, adica asa cum se stie: las, dus de val sau, in cazul fermecatoarei Barbra, dizgratios din profil.
De cele mai multe ori, si imi pare rau sa admit, scriu din experienta, parerea pe care o avem despre noi insine, complexul care ne blocheaza reactiile sociale sau ne condamna la izolare n-are nici o legatura cu ce gandesc ceilalti. In film, Barbra se „razbuna” pastrand copilul lor, iar finalul demonstreaza ca nu s-a ales doar cu fetita care se va naste, ci si cu singura revansa posibila a femeii urate, splendoarea maternitatii. Se
intalnesc dupa ani si Redford, la bratul caruia atarna o suava blonda, intreaba ce face fiica lor. „E minunata”, ii raspunde Streissand si, privindu-l, a stiut ca l-a invins pe fostul partener.
Scena mi-a amintit intamplarea relatata de un psihiatru despre Vasile, pacientul lui favorit. Doctorul si bolnavul simpatizau aceeasi asistenta. Unul dintre ei, adica Vasile, chiar mai mult de atat.
Intr-o zi, asistenta Amalia, caci asa o chema, anunta pe toata lumea ca se marita. Vasile primeste vestea furios, mai ales ca in imaginatia lui, bolnava la propriu, Amalia ii era sortita. Doctorul il tempereaza spunandu-i ca e in firea lucrurilor ca fata sa-si vada de drum si ca va trebui sa accepte alegerea. E vorba doar despre destin la mijloc, si nu despre tradare.
Mai mult decat atat, animat in parte de curiozitatea profesionala si, in al doilea rand, ca sa se asigure ca Vasile nu urmareste razbunari tarzii, medicul pluseaza si spune: „Vasile, este foarte posibil ca ea sa aiba si un copil. Ce-o sa faci?” Nu dureaza mult si vine raspunsul: „O sa-l recunosc”.
Greu de hotarat dupa acest episod tragi-comic cine-i nebunul. Lucidul Redford sau schizofrenicul Vasile?.
