Seductia online – de Marius Chivu
Complicitate, flirt, dezinhibare si mascarea propriei personalitati. Asta sa fie oare amorul de azi?
Acum nu mai e nevoie sa merg la coafor pentru un nou look, e suficient sa-mi upgradez profilul pe myspace“, zice personajul lui Drew Barrymore intr-o comedie romantica despre cat de greu le e acum fetelor sa-si gaseasca un iubit potrivit. Si real. S-o spunem pe sleau: e mult mai rapida si mult mai usoara seductia cu ajutorul noilor tehnologii. Si nici nu pretinde curaj.
Trimiti un flirt de cateva cuvinte printr-un sms si, daca nu ti se raspunde, cel putin nu esti de fata la refuz. Protejati de distanta si cu pretul a doar cativa centi, pana si cei mai timizi pot incropi si trimite un mesaj cu dublu sens care sa le anunte disponibilitatea si interesul.
Trubadurii se chinuiau si inghetau pe sub balcoane compunand poezii sau trimitand biletele de amor, virtualii stau in fotoliul favorit si, daca n-au inspiratie, pot alege un sablon alcatuit special de vreun copyrighter. Bip! „Te-a durut cand ai cazut din cer?“
In fereastra de messenger, nu noi suntem cei care stam si flirtam, ci un avatar, eul nostru virtual, cel bun si stralucitor, cel care gaseste mereu emoticonul potrivit pentru fiecare reactie. Atasam melodii frumoase sau trimitem link-ul clipului de pe youtube, uploadam fotografii cu noi si, in general, nu ne infatisam asa cum suntem, ci cum am vrea sa fim perceputi.
Detalii, nuante, particularitati, controlam totul, nu ne lasam prada ochiului critic al celuilalt. Oferim din noi insine suficient de putin/mult pentru ca ceilalti sa-si proiecteze asupra noastra imaginile propriilor lor dorinte. Oricum, nu e ca si cum am putea fi verificati. Putem sta offline si putem raspunde doar la cei dezirabili, celorlalti le putem da delete din agenda. Buzz! „Esti?“.
Suntem deja fiinte virtuale alcatuite din gesturi standard: open, password, upload/ download, copy/ paste, send, lol, shut-down. Nu ne mai intalnim la modul „organic“, ci dam accept. Nu mai completam oracole, ci profiluri. Emoticoanele se substituie emotiilor noastre (am putea la fel de bine sa nu mai avem fata, de vreme ce avem corp virtual). Nu mai scriem scrisori de mana, trimitem e-mailuri, sms-uri sau lasam offline-uri. „t ibsc“.
Nu e nevoie sa iesim in parc, pentru ca avem webcam (si nu-l privim niciodata pe celalalt in ochi, vedem doar capul lui aplecat peste tastatura si miscandu-se in frame-uri). Nici intimitatea nu mai are vreun pret, ne expunem viata secunda cu secunda prin twitter si, oricum, important e sa fim available si online pentru mai multi. Numai asa cresc sansele sa fim iubiti. Nu de catre cineva anume, ci de cat mai multi. Si nu pentru cine suntem, ci pentru cine vrem noi sa se creada ca suntem.
Buna, care e id-ul tau?
Foto: shutterstock
M-am nascut in septembrie 1978 la Horezu, am absolvit Liceul Economic si Scoala de Arte – Clasa de coregrafie, ambele din Rimnicu Valcea, apoi Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, unde sunt si doctorand. De la debutul meu din Romania literara, in toamna anului 2000, am scris cateva sute de recenzii, cronici literare si eseuri. In ultimii ani am realizat rubrici culturale de televiziune la Antena 3, TVR Cultural si TVR 1 si am coordonat volumul caritabil Cartea cu bunici (Editura Humanitas). Sunt redactor al revistei Dilema veche, editor-coordonator al revistei Dilemateca. In rest, ascult mult rock – de la Led Zeppelin la Radiohead -, am o strungareata de 4 mm si sunt daltonist.