Sensul vietii – de David Servan-Schreiber
La 15 ani, intr-o biserica de la tara, predica unui preot m-a impresionat profund. El incepea prin aceasta intrebare: „Unde sa-l cautam pe Dumnezeu? Unde sa-l gasim?” Nu mi-am amintit niciodata continuarea, spunandu-mi ca ea trecuse dincolo de raspuns…
Astazi, cred ca ceea ce a fost numit de-a lungul secolelor „a-l gasi pe Dumnezeu” inseamna a gasi un sens propriei vieti. A gasi ceva ce o poate imbogati. O noua perspectiva a aparut in neurostiinte in ultimii douazeci de ani: ceea ce ne hraneste viata nu este ratiunea pura, ci echilibrul creierului nostru emotional. si de ce are el nevoie? In primul rand de conexiuni, de relatii. Le gaseste numai in patru locuri.
Corporalitatea. Daca nu ne oferim posibilitatea sa gustam, sa simtim, sa atingem, sa ascultam, sa privim concentrandu-ne atentia pe prezent, daca nu ne lasam cuprinsi total de placere, ras, sau, desi este mai greu, de suferinta, pentru ca si ea poate fi prezenta in noi insine, atunci nu suntem conectati la propriul trup. Sportul ne implica in acelasi timp atentia, supletea si forta.
Meditatia sau ascultarea atenta a celuilalt, timp in care ramanem bransati pe senzatiile noastre, sunt un mod de a ne adapa din aceasta prima sursa de sens care este corporalitatea noastra.
Intimitatea. Daca, inainte de toate, creierul emotional este bransat asupra corpului, el este de asemenea facut pentru a ne regla relatiile afective. In mod firesc, Dragostea (cu „D“ mare) este o alta modalitate eficace de a ne umple de sens. Cand ne simtim inima batand mai puternic, nu ne mai punem nicio intrebare existentiala. Mai general, tot ce ne implica intr-o relatie intima ne ancoreaza puternic in existenta.
Comunitatea. Am avut un pacient de 30 de ani bolnav de cancer. Dupa ce a dus o viata agitata (alcool, vorbe violente pentru cei din jur), era teribil de singur. Nu mai lucra ca electrician si se scufunda in angoasa mortii, in fata televizorului, ca sa treaca timpul. I-am propus sa repare benevol sistemul de aer conditionat al unui centru de sanatate. Se ducea aproape zilnic cateva ore. Era uneori incet, se pierdea in treaba pe care o avea, dar veneau unii locatari si il ajutau.
In cateva saptamani, anxietatea ii disparuse, chiar daca boala se inrautatise. Gasise un sens care-i lipsise toata viata.
Spiritualitatea. Este posibil sa ne simtim legati de o dimensiune care exista dincolo de noi. Pentru unii, cea mai mare sursa a sensului este sentimentul unei prezente care depaseste totul. Numita adesea Dumnezeu (sau Buddha sau Allah), apare in natura sau in locuri care ne amintesc cat de mici suntem in univers sau in imensitatea timpului: la Ierusalim sau in fata cerului plin de stele. Dar, ciudat, cand incercam acest sentiment de micime, viata pare sa capete un sens, si noi odata cu ea..
