Trei femei – de Marius Chivu

Autoexilat in Elvetia, in 1938, din cauza nazismului austriac, Robert Musil a fost descoperit si recunoscut postum drept un „Proust al literaturii germane”.

Inainte de a-si scrie capodopera, romanul Omul fara in­susiri – conceput la proportii monumen­tale, astfel incat sa nu poata fi terminat niciodata -, Musil a publicat in 1924 un mic volum cu trei povestiri, fiecare avand in centru cate o femeie – Grigia, portugheza si Tonka, aflate in situatii relativ asemanatoare. Cele trei povestiri infa­tisaza, fara vreun comentariu moralizator, un adulter cu epilog tragic.

Intr-un sat italian izolat in munti, acolo unde viata aspra se reduce la munca si la capriciile naturii, Grigia este o taranca „ce semana atat de mult cu o femeie”. Un ge­olog dintr-o echipa ce incerca sa redes­chida o mina de aur se indragosteste de frumusetea frusta a Grigiei, a carei limba plina de regionalisme abia o pricepe, si inceteaza sa mai scrie familiei. Femeia aceasta primitiva si aspra insa i se „reveleaza ca o minune”. Cei doi fac dragoste pe tacute in grajduri, ascunsi ochilor iscoditori si departe de gura satului. Asta pana in ziua in care se vor iubi intr-o mina parasita.

Portugheza, „plina de taine ca si numeroasele siraguri de perle pe care le purta”, este frumoasa si fermecatoarea sotie a unui nobil german plecat intr-un lung razboi. Portugheza ii daruieste doi copii care cresc si isi admira de la depar­tare temutul tata. Intors acasa dupa 11 ani, nobilul isi gaseste sotia „mai indragostita de el ca de obicei” si devine suspicios. Absenta nu putuse ajuta dragostei lor, iar capelanul castelului este un barbat chipes. Bolnav, obosit si trist, nobilul incepe sa fie chinuit de ceea ce s-ar petrece noaptea in camera portughezei.

Tonka este fata in casa unei batrane. O fiinta simpla, needucata si tacuta, care „nu putea nici sa vorbeasca, nici sa plan­ga”. Dupa moartea batranei, nepotul aces­teia o opreste pentru el si, in cele din urma, o constrange sa i se daruiasca. Banal, fara pasiune, fara promisiuni, aproape promiscuu. Tonka va ramane gravida, dar nu cu el. Deopotriva ingenua si perversa, loiala si necinstita, el se hotaraste, in cele din urma, sa o ceara in casatorie. Dar Tonka se imbol­naveste.

Pe cat de intens, gratuit si misterios, pe atat de nepermis apare erosul in aceste povestiri, ale carui urmari marcheaza dramatic viata celor trei femei. Tentatia erosului sfarseste prin a fi un „act al tradarii de sine”, cum se exprimase Musil insusi intr-o insemnare autobiografica, iar personajele suporta incalcarea codului. Consecintele infidelitatii sunt, uneori, pe masura vietii insesi.

de citit: Trei femei Robert Musil Traducere de Ion Roman Editura Paralela 45, 2007