Viata de student – de Marius Chivu

Dupa cateva volume de poezie si o carte pentru copii, Ioana Nicolaie debuteaza cu acest „roman al Sabinei“, o tanara studenta din provincie ajunsa in Bucurestiul neprimitor al anilor ‘90. Au trecut doar trei ani de la Revolutie, Bucurestiul e, mai mult ca oricand, un oras pestrit, mizera­bil si periculos.

Inflatia creste constant, au loc disponibilizari, oameni disperati si naivi isi pun banii la Caritas, printre blocuri apar chioscurile si magazinele second-hand, strazile sunt nesigure, iar strainii, dubiosi. Studenta sub vremi cu cicatrice comuniste, venita sa razbeasca in orasul unde e agresata si jefuita si fara a avea o relatie apropiata cu parintii, Sabina duce o viata saraca, cu multe necunoscute si cu sacrificii, cu griji si cu pri­va­ti­uni, epuizanta si rutinata, intr-o perpe­tua goana pentru supravietuirea care ii interzice placerile „vinovate” ale vietii de student.

Pelegrinajul din garsonierele ieftine de cartier in camerele inghesuite de camin seamana cu un exil in miniatura, povestea Sabinei fiind odiseea oricarei studente nevoite sa-si gaseasca o gazda sau o camera de camin, sa-si caute apoi un job, dar sa si invete, pentru a-si pas­tra bursa si, cel mai important, sa reziste tentatiilor. O vreme, lucreaza ca manechin uman in vitrina unui magazin, vin­de intr-un fast food, apoi, alaturi de Eman, prietenul ei, esueaza in incercarea de a face cariera ca agenti de van­zari ai unor tigari-minune si, in cele din ur­ma, isi fac un mic chiosc alimentar in camera caminului din Fundeni.

Grijile afacerii, teama de razii, examenele, lip­sa timpului liber, a distractiilor si a cala­to­riilor sunt tot atatea frustrari adunate in timp. In gazda, cu chirie sau in camin, tot viata provizorie se cheama, iar supra­vietuirea studenteasca uzeaza relatia celor doi.

Dupa cateva semne incerte, protectorul Eman se dovedeste un ratat, si mitoman pe deasupra. Previzibil, o insala pe Sabina, care afla, intamplator, cine este el cu adevarat. Modesta, credincioasa si cuminte, Sabina nu e un personaj spectaculos, nici ratata, nici victorioasa, e o supravietuitoare cumva cu capul in pa­mant, impresionand printr-o tristete sur­da si prin rezistenta ei umila.

Dincolo de personajele secundare, fiecare cu po­ves­tile lui, si de fundalul social, romanul Ioa­nei Nicolaie are un puternic filtru li­ric, O pasare pe sarma fiind, de fapt, un bildungs-poem urban in gri despre supravietuire la varste tinere, un poem cu gustul amarui al tristetii si al compasiunii pentru o fata saraca sezand singura pe sarma vietii.

de citit: O pasare pe sarma de Ioana Nicolaie Editura Polirom, 2008