Dorina Chiriac – „Spun povești ca să salvez lumea“

Dorina Chiriac este o femeie-copil și un copil-femeie, în care îl vezi și pe Micul Prinț, și pe Ioana d‘Arc. Are o inteligență vie și caldă și o profunzime rară la actorii de azi. Are un râs senzațional, scurt și în cascade, care umple încăperea de veselie. Dar are și umbre dramatice, tristeți-surpriză și reacții retractile, de melc.

 

Psychologies: Cine ești tu, Dorina? Ce anume te definește azi?

Dorina Chiriac: Sunt al doilea copil al Ioanei şi al lui Gheorghe, sunt mamă de Sonia şi cetățean al planetei.

 

Ce ți-a adus în viață fiica ta? Cum te raportezi la maternitate și, mai mult, la ideea de a transmite ceva cuiva peste timp? O vezi ca pe o proiecție a ta sau nu?

D. C.: Mi-a adus o balanță cu care să pot cântări ce este cu adevărat important și ce nu. Nu cred că un copil trebuie investit cu vreo misiune a familiei sale. Nu trebuie încărcat cu asta.

Sper că nu e proiecția nimănui, că are un destin unic. Este o ființă distinctă, pe care, probabil, am fost aleasă să o însoțesc şi să-i arăt cum e pe-aici, pe lume. Nu aştept nimic de la ea. O iubesc şi încerc să n-o tulbur.

 

Ce valori te definesc?

D. C.: Of. Tind a mă ghida după valori anume, dar nu-mi îngădui să spun că ele mă definesc. Cinstea e una dintre ele. Profesionalismul e alta. Empatia.

Citește și:

10 vedete care nu s-au înțeles pe platourile de filmare

5 vedete care au rămas fără bani

Ce amintiri din copilărie ai și cum te-a influențat copilăria ta?

D. C.: Cănile colorate în roşu, galben şi albastru din care beam lapte, seara, cu surorile mele; pereții casei plini de desenele noastre şi ale mamei; cărțile tatei despre Napoleon şi Lenin;

musculița care i-a intrat mamei în gură în timp ce cânta în drumeție, la Babele; visele cu clovni care mă trezeau noaptea; sora mea Rux, ştirbă şi slabă;

sora mea Gena plângând după minge; eu recitând Gândăcelul, cu pumnul strâns; orez cu lapte şi scorțişoară; hamster la borcan.

 

Ce crede îngerul tău păzitor despre tine?

D. C.: Habar n-am! Mă gândesc că, dacă i-am fost distribuită, mă rabdă. Nu ştiu dacă i s-a dat greu. Fac ce pot. Dar cred că e ok, că n-am auzit niciun fâlfâit.

 

Ce ai face ca să salvezi lumea?

D. C.: Tocmai mă ocup cu asta. Spun poveşti.

 

Dacă viața ta ar fi un film sau o carte, care film ori carte ți-ar plăcea să fie?

D. C.: N-ar fi best-seller, trust me. Nu am văzut filmul ăla care să semene cu viața mea şi nici n-am citit cartea. Sau o fi o carte proastă şi de-aia n-am citit-o.

 

Dacă ai avea toți banii din lume, cum ți-ai trăi viața?

D.C.: I-aș da înapoi celor de la care au fost luați, ca să îi am eu pe toți. Glumesc. Ok, dacă aş fi bogată, aş cumpăra case prietenilor mei şi familiei, le-aş asigura rente viagere şi mi-aş face o şcoală de teatru.

Şi o trupă de teatru, să fac teatru cum cred. Până acum, n-am făcut. Aş face şi o şcoală primară specială, de arte plastice. Lipseşte.

 

Care este momentul tău preferat din zi?

D.C.: Dimineața foarte devreme. Şi noaptea târziu, după ce mi-au adormit toți în jur. Acum îmi dau seama că nu prea dorm. Dar am nevoie de timp cu mine.

 

Care este cea mai mare temere a ta?

D.C.: Mă tem să nu mă mai tem. Frica e singura chestie care mă ține în viață. Altfel, m-aş pune sigur în pericol. Acesta e un truism, da.

 

Care crezi că este ingredientul unei vieți împlinite?

D.C.: Habar n-am! Cinstea. Sau luciditatea. Nu, bineînțeles că e iubirea.

 

Care e demonul tău?

D.C.: Frica.

 

Ce nu ai reușit să faci încă în viață?

D.C.: O casă. Şi să locuiesc mai sus de etajul trei.

 

Ce te enervează la maximum?

D.C.: Convingerile. Mă enervează şi că oamenii urcă pe la coborâre.

 

Ce animal preferi omului?

D.C.: Omul, desigur. Alt om.

 

Dacă ai putea invita pe oricine din lume, pe cine ai vrea să ai oaspete la cină?

D.C.: Să ne închipuim şi că mi-ar face plăcere să fiu gazda unei cine, ok, şi atunci aş invita-o pe regina Marii Britanii, ca să mă dau mare dup’aia.

Nu, categoric, nu pot fi gazdă decât pentru apropiați. A, dacă mă invită pe mine Colin Firth, de pildă, mă duc.

 

Ce înseamnă o zi perfectă pentru tine?

D.C.: Ziua aia pierdută în care n-ai făcut nimic. Doar să stau şi să plec pe la mine prin cap.

 

Dacă ai putea trăi până la 90 de ani, și să ai corpul ori mintea de la 30 de ani, ce ai prefera? Corpul sau mintea?

D.C.: Corpul, desigur. Cu mintea de la 90 aş fi, cu siguranță, mai liberă şi nu m-aş târî să împlinesc, aş fi mai vioaie. Zicea un preot că omul bătrân nu renunță de fapt la păcat, ci păcatul renunță la el.

 

Pentru ce ești recunoscătoare vieții?

D.C.: Nu simt recunoştință. Încă încerc să mă prind de ce-am venit. De ce am fost chemată.

 

Dacă ai putea schimba ceva din felul cum ai fost crescută, ce ai schimba?

D.C.: Absolut nimic. Nici măcar n-aş creşte mai mult de 1,55 m.

 

Dacă te-ai trezi mâine cu o abilitatea deosebită, supraumană, care ai vrea să fie aceea?

D.C.: Ubicuitate.

 

Dacă ai avea un glob de cristal și el ți-ar putea spune ceva despre tine, despre viitor sau orice altceva, ce ai vrea să știi?

D.C.: Aş vrea să ştiu unde este ascunsă comoara haiducului Darie Pomohaci de la Putna.

Care e cea mai mare împlinire a vieții tale de până acum?

D.C.: E secret!

 

Ce valorizezi mai mult la o prietenie?

D.C.: Independența. Vreau să fiu lăsată în pace. Te caut eu.

 

Cum a fost relația cu mama ta?

D.C.: Ca acum. Ea mă întreabă: „Ai mâncat?“, în loc de „te iubesc“. Și eu îi răspund „Te iubesc“, în loc de „nu, că sunt la cură de 20 de ani.“

 

Dar cu tatăl tău?

D.C.: Tata? Tata îmi face cadou de zeci de ani, de ziua mea, bilete la loterie, şi eu nu câştig niciodată. Dar tata crede că aş merita, vezi?

 

Completează propoziția următoare: „Aș vrea să am pe cineva cu care să împărtășesc…“

D.C.:… doar ce vreau eu să împărtăşesc cu cineva.

 

Când ai plâns ultima oară în fața cuiva?

D.C.: Ieri. Dacă îmi vine să plâng, plâng. Doar când îmi vine pipi, mă feresc de ochii lumii.

 

Ce e prea serios în viață pentru a fi subiect de glumă?

D.C.: Orice poate fi subiect de glumă. Doar contextul poate fi nepotrivit.

 

Dacă ar fi să salvezi din casa ta un singur obiect (să zicem, dintr-un incendiu) care ar fi acela?

D.C.: Nu cred că mi-ar da prin cap să fac asta.

 

Ce te face să ai îndoieli?

D.C.: Totul. N-am nicio siguranță. Asta mă ține atentă.

 

Ce ai reținut din toată educația primită?

D.C.: Că nu se termină educația.

 

Ce maximă, frază de înțelepciune, ai vrea să le transmiți copiilor tăi? (o idee)

D.C.: Caută-ți cântecul tău, că fiecare are cântecul lui.

 

Care e cuvântul preferat?

D.C.: Iubită.

Foto: Matei Buță