Emma Watson: “Sunt feminista si cred in femei”

Nascuta la Paris si crescuta la Londra, frumusica brunetica a ajuns pe culmile gloriei in rolul Hermione Granger din Harry Potter, la varsta de zece ani. Azi, la 25 de ani, este absolventa de Oxford, specialista in literatura, are un brand personal de haine si este o feminista cu un discurs puternic.

Psychologies: Cum ai crescut tu, draga Emma? Esti religioasa, ai citit Biblia?

Emma Watson: Da, am citit-o. Am studiat texte religioase, dar in Anglia ti se preda religia mai mult sub forma de povesti biblice. Astfel, am invatat si despre Noe si arca lui, iar acum joc intr-un film cu subiect biblic.
 

Care erau materiile tale preferate?

E. W.: Istoria, engleza… dar ador sa desenez si sa interpretez alti oameni. Mereu am facut actorie. De mica.
 

Ai reusit sa ai in ultimii ani o experienta universitara obisnuita?

E. W.: Nu a fost simplu. Nu cred ca am avut o experienta universitara standard. Insa cred ca am fost o studenta relaxata mereu. Mi-a placut ideea de a studia in Marea Britranie si in Statele Unite, ca sa vad ce diferente exista.
 

Ai descoperit ceva nou in America? La Universitatea Brown?

E. W.: Pai… faptul ca poti pierde ore intregi uitandu-te la seriale. House of Cards, Orange Is the New Black, Friday Night Lights. Da, recunosc, nu e ceva cu care sa ma laud.

Nu consumam atat de mult TV inainte. Dar, in America, alaturi de colegii mei, uitam sa adormim si vizionam un intreg maraton de seriale.
 

Dupa ce ai marcat istoria filmului prin rolul din Harry Potter, crezi ca vei putea face si roluri de drama? Ce ai invatat din Harry Potter?

E. W.: E mereu util sa ai experienta de lucru cu efecte speciale. Apoi, in termeni de rezistenta psihica, este util. Pentru ca te obisnuiesti cu lucrurile care iti iau o gramada de timp.

Pentru ca e necesar ca ele sa iasa foarte bine. Sunt obisnuita sa stau ore intregi in frig sau sa fiu murata, fara posibilitatea de a ma usca, in ploi care nu contenesc.

Sa fie nevoie sa alerg si sa plang, genul acesta de anduranta il inveti odata cu rolurile de tip Hermione. Dupa astfel de performante, simti, ca actor, ca poti face orice. Racit, obosit, nu conteaza. Iti stii limitele.
 

Cand alegi un rol, cauti sa fie ceva care sa le inspire pe fete si pe femei?

E. W.: In cele mai multe din cazuri. Cred ca mi-ar fi greu sa joc orice chestie care nu are o miza morala. Sunt feminista si cred in femei.
 

Te uiti la filmele tale? Iti place sa te vezi pe ecran?

E. W.: Stiu ca suna bizar, dar eu sunt ca Maggie Smith de care imi amintesc cum spunea ca ii este foarte greu sa se vada intr-un film.

Deci, nu, nu mi-e usor nici mie sa ma privesc. Tot ea mi-a spus si sa ma relaxez. Si pentru ca actoria este si arta si stiinta, este nevoie de evaluare si de autoevaluare. Ca sa poti sa faci lucrurile tot mai bine.

Ce trebuie sa vad si sa corijez ca sa pot face mai bine lucrurile data viitoare? Incerc sa fiu obiectiva si sa imi spun ca e in regula daca nu ma plac intr-un rol, este posibil sa fie doar impresia mea ca e gresit ceva acolo.
 

Dar stii si cand reusesti…

E. W.: Cred ca da. Ma lupt cu mine, cu rolul, in unele scene sunt mandra de mine, in altele – deloc. Nu voi putea spune niciodata ca un rol mi-a iesit impecabil de la un capat la altul, dar important este sa simt in acel moment ca imi iese.
 

Poti plange usor pentru un rol?

E. W.: Daaaa…. asta chiar pot. Plang atat de des, incat cred ca e abilitatea mea principala! Daca nu sunt buna la altceva, macar sa plang.

A plange nu e niciodata simplu, pentru ca trebuie sa produci ceva fizic, nu sa mimezi cu fata o emotie. Trebuie sa poti ceva ce nu se face decat natural. Deci, e o provocare. Si ca sa plangi, e nevoie sa plonjezi in abisul emotiilor negative ca sa reusesti.
 

Ce crezi despre felul in care ne defineste Internetul si social media?

E. W.: E uluitor cat de constienti de noi insine devenim, punem tot soiul de imagini pe Facebook si pe Instagram ca sa obtinem audienta, confirmare.

Tresarim daca suntem criticati… Cred ca era mai bine in epoca in care nu eram atat de constienti de noi insine, eram naivi si linistiti.
 

Crezi ca toata cultura noastra este obsedata de celebritate?

E. W.: Exista celebritati care isi cultiva un brand. Ei creeaza un intreg sistem de care depind economic multi oameni.

Si mai sunt si celebritati care nu fac asta, care au arta lor si pe aceea o vor scoasa in fata. Cata vreme lumea pricepe, diferenta este in regula.
 

Ai lasat in urma rolul din Harry Potter?

E. W.: Ce ciudat! Filmul acesta, pentru mine, pare ca e facut in preistorie. S-au intamplat atatea in ultimii ani, dar, in mod evident, este foarte prezent in mintea oamenilor.

Eu nu incerc sa fug de acel rol, de identitatea mea de Hermione, sunt mandra de ea, dar vreau sa ma stie lumea si alt­fel. Sa-mi stie activitatea de militanta in domeniul egalitatii de sanse, de exemplu.
 

Spui in presa ca educatia este foarte importanta pentru tine. De ce? De ce ai ales sa studiezi literatura engleza?

E. W.: Pentru ca imi da impresia ca am o viata normala. Imi da un mediu social in care nimeni nu e faimos si nu ma ia in seama pentru ca eu joc in filme de Hollywood.

Studentii se concentreaza pe performantele lor academice, pe ceea ce ii pasioneaza. Asta face ca toti cei dintr-o camera sa fie la fel, si e bine. Am nevoie sa mai ies din viata nebuna pe care o aduce filmul.

Vreau sa fiu doar Emma, sa fac ce am chef, intr-un spatiu de oameni sanatosi. Am nevoie de asta.