Interviu cu Raluca Aprodu, interpreta personajului Clara Lucaciu din serialul In deriva, difuzat de HBO Romania

Cine e Clara si de ce vine in terapie?

Raluca Aprodu: Clara e o fata de 24 de ani, studenta la arhitectura, logodita cu Titus. Asta e masca sociala a Clarei, dar cum drama e in detalii, Clara e o fata foarte singura, speriata, introveritita, este o fata care a invatat atat de bine arta disimularii, incat s-a trezit ca ii este din ce in ce mai greu sa se gaseasca pe ea insasi. A facut toata viata ce i s-a cerut: a fost un copil, o adolescenta si acum o tanara „ca la carte”.

Dar cum viata are alt traseu decat ti-ai imaginat, tot „basmul” se spulbera la aflarea diagnosticului pe care il primeste. Si asa ies la suprafata toate lucrurile nerezolvate inca din copilarie. Si ca de multe ori in viata, o intamplare nefericita, poate aduce odata cu ea si lucruri bune.

Odata cu terapia, problema pentru care a venit, desi extrem de grava, ajunge cumva in plan secundar si Clara incepe sa vorbeasca, sa realizeze pentru prima data toate problemele si frustrarile din relatia cu mama, cu fratele si cu logodnicul ei. Clara este un pacient care reuseste, in prima faza inconstient, sa preia controlul asupra propriei vieti. Nu e un lucru usor, dar pentru ea reprezinta inceputul vindecarii mult asteptate: mai intai suflet si apoi corp.

Cum privesti ideea de terapie, de relatie umana vindecatoare? Ai fost tu insati pe canapea, in terapie, in viata reala?

R. A: O sa raspund la ambele intrebari. Da, am fost la terapie 1 an si ceva la un psiholog pe care il admir si pe care l-as recomanda cu caldura oricui. E foarte important sa ai un terapeut bun, cu care sa rezonezi, in care sa ai incredere si, cel mai important, sa nu simti o clipa ca esti un „caz” care va fi rezolvat cu definitiile dintr-o carte.

Desi in Romania, acest lucru este vazut de multi ca ceva rusinos, din punctul meu de vedere cred ca toti ar trebui sa trecem prin experienta asta. Exista aceasta preconceptie ca ar trebui sa ai o problema grava sau sa fi in pragul sinuciderii ca sa mergi la psiholog. Plus ca pentru unii a merge la terapie este chiar o dovada de slabiciune. Mie personal mi se pare exact opusul, iar cine a fost cred ca poate sa ma aprobe.

Nu e un lucru usor sa vorbesti in fata unui stain, sa recunosti in fata lui si de fapt sa-ti recunoscti in primul rand tie toate lucrurile neplacute si dureroase pe care incerci sa le depasesti. In plus, ce trebuie stiut este ca o sedinta de terapie nu trebuie confundata cu „pastila fericirii”. Lucrurile nu se rezolva peste noapte si, de multe ori in perioada de terapie, iti poate fi mai greu decat atunci cand nu mergeai, dar este un proces prin care trebuie sa treci ca apoi sa te poti bucura de toata „curatenia” din mintea si sufletul tau.

Inveti sa traiesti sanatos. E ca un antrenament. Toti am avut in viata, plecand chiar din copilarie, lucruri care ne-au marcat, lucruri care s-au transformat in frustrari. Toti avem un „tipar”, un set de reactii standard in fata anumitor situatii limita. Si de multe ori aceste reactii nu ne multumesc, nu ne ajuta, ne coboara in depresii si in stari de anxietate.

Un terapeut bun te ajuta sa depasesti aceste momente si, cel mai important, te invata cum sa le controlezi pentru ca mai tarziu, sa poti trai asa cum iti doresti tu. E minunata senzatia sa poti fi in controlul starilor tale emotionale si nu controlat de ele. Si cred sincer ca toti avem nevoie de ajutor.