Malika Mokkeddem: Trebuie sa fii singur pentru a exista

Care e functia scrisului pentru dumneavoastra? Ce va aduce scrisul in materie de confort psihic?
–  Este o necesitate, o nevoie care a fost pentru multa vreme amanata, pentru a lucra ca medic, apoi pentru a lucra legal… Apoi scriitura a devenit o urgenta pe la varsta de 44 de ani. Scrisul a daramat tot ceea ce era inainte, a ocupat locul unu si tot restul a devenit secundar. Nu pot trai fara a scrie.

Sunt medic, acum nu trebuie sa castig bani si pot sa urmez acest lux, aceasta pasiune. A fost important sa devin autonoma in fata existentei cotidiene ca sa scriu. Dar iubesc si profesia de medic. Scrisul este o iesire din cotidian.

Are un sens existential fundamental?
–  Are uneori un sens mare, cand scrii cu propria viata, cand trece un suflu al fictiunii prin tine. Eu, prin scriere, imi aduc inapoi desertul, ma ajut pe mine sa dau cuvinte trecutului meu. Nu doar furiei fetei plecate ci si iubirii. La tot ceea ce nu avea cuvant acum pot da forma, pot restitui complexitatea furiei mele. Apoi pot sa regasesc o textura a cuvintelor, a ceea ce a fost pus sub tacere, conflictele, bucuria, scriitura – ele iau in calcul toate acestea.

Mai sunt lucuri de spus despre femei in Islam?
–  Totul e de spus. Ea e reprezentata carica­tural, nu exista doar un tip de femeie islamica, ci o multime. Eu am plecat de acasa, am devenit atee, dar raman in cultura mea. Avem despre musulmane ima­ginea Seherezadei dar e o caricatura! Femeile musulmane vor avea tot mai multa vizibilitate, isi vor castiga o existenta, alta decat cea de mama, sotie, sau sora. Vor avea acces la munca si la stiinta, la spirit critic.

Credeti ca functionam la fel sub crusta culturala?
–  Desigur. Cultura nu da seama despre parcursul individual, de familie, de regiune. Eu sunt fiica unor nomazi din platoul algerian. Apoi am mers pe mare, acesta era modul meu de a urma mostenirea noma­da. Pe no­mazi ii manau contingentele necesare supravietuirii. Algeria are un potential de bogatie culturala enorma!

Cartea dumneavoastra se refera si la solitudine…
–  Da, cand ne parasim cultura ramanem singuri. Solitudinea e acolo, dar sin­gu­ra­tatea este un castig. Eu mi-am castigat dreptul la singuratate. Am vrut sa conti­nuu sa studiez, sa nu ma las maritata de familie, sa nu fiu invadata de disputele fra­tilor mei etc. Sa pot sa merg pe o duna si sa pot citi. Trebuie sa fii singur pentru a exista.

Interviu de Iuliana Alexa