Mariana Demeter: Bucuria vine din interior

Mariana Demeter vine cu misiunea de a restaura bucuria în fiecare fiinţă pe care o întâlnește și o însoţește pe drumul cunoașterii transformării și stării de bine.

Psychologies: Cine este Mariana Demeter – omul dar și psihoterapeutul? Ce îţi dorești să afle oamenii despre tine?

Mariana Demeter: Mi-ar fi fost infinit mai ușor să răspund la întrebarea această dacă, să spunem, m-aș fi născut direct în scaunul de manager al clinicii Alegria. Atunci răspunsul ar fi fost simplu și direct: Sunt Mariana Demeter, o femeie care în curând va împlinit 48 de ani și care, din scaunul de care spuneam, coordonează efortul colectiv pe care îl fac cincizeci de oameni ca să redea bucuria și zâmbetul celor care se luptă cu suferinţa invizibilă.
Sunt psiholog clinician și psihoterapeut și așa numesc eu suferinţa psihică. Invizibilă. Nevăzută. O suferinţa fără sânge, fără fracturi, fără febră, dar care poate ajunge la forme atroce de durere și care poate altera calitatea vieţii unui om până la a-l face să-și piardă cu totul plăcerea de a trăi. Sau, în cazuri extreme, însăși dorinţa de a trăi.

Cine sunt?!

Sigur că am o istorie personală din care m-am construit eu, cea care sunt acum dar, dincolo de întâmplările punctuale și anecdotele vieţii mele, mai important și mai simplu mi se pare să vă spun că, înainte de a fi psiholog, antreprenor, manager, femeie, mama, sunt un om care face foarte multe lucruri.
Îmi dedic o mare parte din timp pentru clinică, alături de echipa Alegria, pe care am construit-o în 7 ani de muncă asiduă.
Sunt fascinată de cazurile deosebite care vin la psihoterapie, sunt fericită și împlinită când primesc mesaje în care mi se transmit gânduri bune și mulţumiri pentru că sunt, că exist… sunt recunoscătoare pot să conţin prin ceea ce fac atât de multe suflete care se deschid și își dezvăluie suferinţa alături de mine. Ce poate fi mai măreţ pentru un specialist de cât să primească feedback-uri îmbucurătoare, autentice?
Petrec timp alături de fiica mea, Eva, cât de mult pot, ea fiind plecată la Londra unde studiază, am grijă să fiu alături de mama mea care suferă de o boală neuro-degenerativă măcar 3 ore pe zi, mă bucur de grădina și de căţeii mei minunaţi.
Uneori când îmi rămâne timp pictez, îmi place foarte mult și mă relaxează să citesc, și să cultiv legume. Avem o grădina nou înfiinţată undeva în afara Bucureștiului și merg acolo în weekend. Deci, sunt o femeie preocupată de multe activităţi și timpul se pare că nu-mi ajunge, uneori sunt epuizată și mă gândesc că nu aplic de fiecare dată ceea ce susţin în terapiile mele.

Când ai 30 de ani ești dornic să te afirmi profesional, să construiești, să pui în practică cât mai mult din ceea ce ai învățat, ai energie pentru 10 ore de terapie, dar după mulți ani de ore lucrate 1/1 cu implicare emoțională, pentru că nu poți altfel să simți și să înțelegi oamenii care îți cer ajutorul, ce să zic, mai obosești și simți mai des nevoia de o pauză și de reconectare cu natura, cu Dumnezeu, cu tine.

Ce aș vrea să afle lumea despre mine?!

Succesul vine la pachet cu multă muncă depusă, cu multă pasiune pentru ceea ce faci, cu studiu și cu frământări interioare, cu multe ore de terapie personală.

Gestionez problemele vieții altfel decât alte persoane, în sensul că în căutările mele interioare, vindecătoare atât pentru mine cât pentru cei de dinaintea mea și cei ce vor urmă, am descoperit lucruri fascinante, dar uneori greu de digerat chiar și pentru un psiholog.

De fiecare dată, cu fiecare caz nou învăț ceva, conștientizez lucruri, zâmbesc și mă felicit de fiecare dată pentru că am ales această profesie.

Este minunat să poți să ajuți alți oameni, indiferent de meseria pe care o ai- poți să fi vânzătorul de la magazinul din colț, tu oferi ceva și îi ajuți pe cei care vin către tine, că ești mecanicul care face revizia la mașină, sau orice alt serviciu pe care îl oferi, de fapt ajuți în permanență și ai ceva de oferit.

Ce minunat ar fi să fim conștienți că felul în care oferim îl primim înapoi la rândul nostru sub alte formă. Că doar zâmbind cuiva, acel zâmbet ni se întoarce și ne face ziua mai frumoasă. Suntem interconectați. Suntem un tot unitar, să privim așa lucrurile și vom fi mai buni unii cu ceilalți, mai răbdători, mai atenți și implicit mai fericiți.

Felul meu de a fi, exprimă ceea ce simt în interiorul meu, ce am devenit modelați de-a lungul anilor în copilăria, adolescență și apoi la maturitate.

Nu vreau să transmit copiilor mei sentimente de neputință, furie, durere, nu îmi doresc să îi văd nefericiți, de aceea vreau să evoluez, să mă descopăr, să mă vindec de trecutul meu, de traume.

Și cum facem asta? Mergând la terapie, orice fel de terapie, important este să mă facă să conștientizez, să mă bucur de viață, de mine, să descopăr calități în mine, să fiu autentic și conectat la mine și la cei din jurul meu.

,,Bucuria vine din interior” este motto-ul meu care ulterior a devenit sloganul clinicii Alegria.

Psychologies: Cum ai ajuns să lucrezi în acest domeniu? Care a fost experiența care te-a îndrumat pe acest parcurs de carieră?

Mariana Demeter: Parcursul meu biografic a fost unul sinuos și complicat, cu multe suișuri și coborâșuri și care, nu de puține ori, m-a purtat cu cruzime între agonie și extaz. Nu o să vorbesc acum despre acest parcurs care, de altfel, și mă folosesc de prilejul acesta pentru a face anunțul în premieră, va face obiectul unei cărți autobiografice pe care o scriu și pe care sper să o public în toamna această. Ce vreau însă să spun, pentru a răspunde la întrebare, este că, de-a lungul anilor m-am aflat în contact intim cu acest tip de suferință. Mama a avut multă vreme episoade depresive și, trăind pe lângă ea și asistând la stările ei de rău, i-am simțit și i-am trăit suferința eu însămi.

Depresia este o boală cu o multitudine de fațete care te însingurează și te izolează de restul lumii.

Și în depărtarea aceea simțeam cum își trăiește nefericirea. Era mama mea pe care o iubeam și îmi era ciudă că nu pot să fac nimic pentru ea ca să o ajut. Adică vreau să spun că atunci când m-am hotărât să merg la facultatea de psihologie, știam de la prima mână, despre ce era vorba și cunoșteam demonii pe care urma să îi înfrunt și să îi înving. Abia așteptam să dau piept cu ei. Pe deasupra, dintr-o pornire copilărească, eram hotărâtă să fac ceva ca să ajut oamenii. Eram atunci, cum de altfel cred că mai sunt și acum, plină ochi cu povești nemuritoare și cu o literatură în care binele învinge întotdeauna răul, în care oamenii sunt buni, empatici, săritori, cinstiți și în care își doresc doar binele unii altora.

Ca să răspund însă la întrebare mai concis, pornirea mea către psihologie a fost una directă, firească, născută din contactul nemijlocit cu răul pe care îl produce afecțiunea psihică.

Psychologies: De ce ai înființat o clinică de psihoterapie?

Mariana Demeter: Răspunsul scurt și logic, și care vine, parțial, în completarea răspunsului precedent, este că psihologia și tratarea afecțiunilor care țin de dereglări ale psihicului, a fost o realitate pe care am cunoscut-o, direct, încă din copilărie. Am văzut-o pe mama intrând în depresie, am văzut-o suferind și în timpul acesta sufeream și eu pentru nu puteam să fac nimic pentru ea. Așa am început să vreau să mă fac doctor. Plus că toată lumea vorbea despre doctori ca despre niște dumnezei și sincer, mă gândeam ce bine ar fi dacă și despre mine ar vorbi la fel. De pe vremea când mă jucăm cu păpușile, nu se putea să treacă o zi fără să le iau și să le duc la doctor că să le consulte, să le facă injecții și să le dea sfaturi despre cum trebuie să se poarte. Bineînțeles că doctorul la care le duceam și care le făcea injecții, eram tot eu.

După ce ani la rând am trecut prin infern, a venit o vreme în viața mea în care puteam să mă retrag pe un țărm însorit unde nu trebuia să fac nimic altceva decât să fiu femeie, și să am tot ce mi-aș fi dorit. Dar genul ăsta de viață nu era pentru mine! NU! Eu am vrut să fiu psiholog clinician și să îmi practic meseria. Să îi ascult pe oameni, să îi înțeleg, să le îndepărtez stările proaste și să le readuc un pic de zâmbet pe buze. Am vrut să am un cabinet în care să profesez și din care să plec acasă serile târziu după ce vedeam și ascultăm zeci de pacienți. Și m-am pornit. A mers greu. În 2006 primul cabinet l-am închis după câteva luni, al doilea tot după câteva luni, al treilea tot după câteva luni. Și când închizi un cabinet îl închizi cu tot cu pierderile financiare și emoționale de rigoare. Dar, nu m-am lăsat! Al patrulea cabinet de psihologie pe care l-am făcut a mers mai bine și, după ani de încăpățânare și dăruire, cabinetul acela a devenit precursorul clinicii Alegria de astăzi.

Dintotdeauna am generat visuri despre viitor și am fost ”posedată” de ele. Visurile acestea s-au ținut de mine peste timp și m-au consumat până când, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, ele au devenit realizări și realități fizice, palpabile, ale vieții mele.

Psychologies: Care sunt cele mai dificile momente cu care te confrunți atunci când lucrezi cu oameni și cum le depășești? Ce cazuri sunt cele mai “grele”?

Mariana Demeter: Cele mai dificile cazuri sunt cele de tulburări de personalitate, atunci când familia are foarte mult de suferit, și nu știe cum să gestioneze anumite situații de criză.

Și cazurile de copii cu autism, care la fel, depinde de gradul de afectare al copilului și abilitățile pe care le-a dezvoltat sunt deosebite și necesită implicare emoțională maximă. La fel, familia se simte blocată, vinovată cu mii de întrebări și frământări- de ce mi se întâmplă mie, ce am greșit, oare copilul meu își va reveni, se va descurcă singur când eu nu voi mai fi?

Cazuri dificile sunt toate, problema mea poate părea neînsemnată, însă dacă pe mine mă afectează deosebit de tare, nu pot să schimb acest lucru, pur și simplu accept mergând la un specialist.

Cazuri grele sunt cele de abuz fizic, sexual și emoțional. Am lucrat cu femei abuzate în copilărie sau adolescență care au dezvoltat forme grave de anxietate generalizată și atacuri de panică pe care le-au tratat prin psihoterapie și medicație. Întotdeauna colaborez cu medicii psihiatri și ne consultăm cu privire la progresul și evoluția cazurilor. În clinică avem ședințe de intervizare unde participăm pe departamente astfel încât cazurile să fie expuse și analizate pentru binele pacienților. Lucrăm în echipa pluridisciplinară: psiholog clinician, medic psihiatru, psihoterapeut, logoped, terapeut ocupațional, coordonator.

Psychologies: Care este cea mai mare satisfacție pe care o găsești în muncă ta că psihoterapeut și psiholog clinician?

Mariana Demeter: Sincer?! Cea mai mare satisfacție a mea ca psiholog clinician este să mă întâlnesc cu foști pacienți și să râdem împreună! Cazurile de terapie care se încheie, acestea sunt satisfacțiile profesionale, pentru că înseamnă că omul respectiv cu siguranță și-a găsit resursele interioare care îl vor face fericit și mulțumit. Practic terapia nu durează o viață, nu ne dorim să avem clienți ani de zile în proces, ci cât mai repede dar în ritmul fiecăruia să poată fi încheiată. Cazurile de copii și adolescenți cu probleme emoționale și comportamentale, care își găsesc curajul să își deschidă sufletele și în față părinților și să construiască împreună relații sănătoase, cazurile de evaluare clinică când îți aduci contribuția și cunoștințele alături de medicul psihiatru în diagnosticul final al unui caz și mai apoi elaborarea unui plan personalizat de terapie.Grupurile de suport pe care le organizăm în clinică, și unde ne vin părinți cu diferite întrebări legate de comportamente ale copiilor greu de gestionat de școală sau de către familie, terapia ocupațională pentru seniori- unde ne ,”jucăm” alături de bunici și cărora le aducem un zâmbet și bucurie că suntem împreună, terapia de grup și individuală unde sunt enorm de multe satisfacții în această profesie, numai să fii pregătit să le primești. Pregătit din punct de vedere profesional și personal.

Că să fii un terapeut bun ai nevoie de mult tact, blândețe, înțelegere, empatie, iubire, conectare, dăruire, formare și evoluție continuă.

Plus înțelepciunea vieții, care nu vine așa repede la 25-30 de ani…vine după ani buni de practică.

Psychologies: Care sunt principiile sau valorile fundamentale care îți ghidează muncă și relația cu clienții tăi?

Mariana Demeter: Clienții mei sunt oameni în suferință. Fie că sunt copii, fie că sunt adulți, femei sau bărbați, fiecare din cei care caută ajutorul la clinică o face pentru că are probleme. Fiecare are suferința lui și vine la Algeria cu speranța că o va învinge!

Pentru mine, suferința este o agresiune venită din exterior, e un război pe care natura îl duce împotriva individului. Dar, tocmai pentru că suferința nu este înnăscută ci asimilată pe parcurs, cred că, în aceeași măsură în care conține durerea, suferința conține în ea și speranța de a o învinge! Și atunci, dincolo de abordarea clinică, eu ca practician trebuie să mă conectez în primul rând la speranța pacientului, și, prin extensie, la starea lui emoțională. De altfel, o bună parte a muncii unui psihoterapeut constă tocmai în întreținerea și amplificarea în pacient a speranței că se va face bine. Felul în care gestionăm speranța clientului este fundamentală în procesul de ameliorarea a afecțiunii lui.

Vorbind despre valori și principii, pentru mine, valoarea fundamentală este viața și calitatea ei. Principiul fundamental după care mă ghidez este să fac tot ce pot pentru a asigura vieții pacientului calitatea psihică optimă pe care ne-o permite profesia. Eu am fost crescută în tradiția valorilor de viață creștine și cred în ele cu putere. De aceea, acolo unde sunt potrivite în muncă cu pacienții mei, mă conduc după ele și le aplic. Atenție, înțelegere, empatie, bunătate, ajutor, responsabilitate, corectitudine.

Psychologies: Cum continui să te dezvolți profesional? Ce planuri ai pentru ține dar și pentru clinică?

Mariana Demeter: O bună parte din dezvoltarea mea profesională este însuși exercițiul pe care îl fac la Alegria în fiecare zi, pe de o parte cu pacienții și pe de altă cu personalul care se află în slujba acestor pacienți. Nimic nu se compară cu ce înveți din practică directă, din fiecare caz, din fiecare interacțiune cu fiecare alt om, din fiecare relație pe care o ai cu furnizorii, etc, etc, etc.

În plan teoretic, sunt mereu conectată. Urmăresc câteva site-uri de psihologie, sunt abonată la reviste, încerc să mă țin la curent cu noutățile importante din literatură de specialitate. Particip la consfătuiri, la sesiuni de comunicări și la congrese ale psihologilor în țară sau în străinătate. Studiez. Scriu. Pe viitor, mă gândesc să pun pe hârtie cele mai interesante experiențe profesionale sub formă unor comunicări care ar putea fi de interes atât pentru comunitatea medicală din care fac parte ca psiholog clinician, cât și pentru publicul mai larg.

Psychologies: Care este cheia echilibrului pentru tine?

Mariana Demeter: Echilibrul perfect nu există. Nu, în aceste vremuri pe care le trăim. Nu pot să dau rețete clișeice și recomandări pe care nici eu nu le respect în totalitate.

Știi că este o vorba în popor? Să faci ce spune popa, nu ce face popa?

Cam asta se aplică în orice domeniu, însă, profesia acesta de psihoterapeut este diferită, omul vine la tine în suferință, încărcat emoțional, ori dacă tu nu ești echilibrat, și nu ești bine cu ține, nu poți să susții acea terapie corect, ai nevoie de energie vitală crescută, de o stare de relaxare și echilibru pe care celălalt o va simți imediat ce trece pragul cabinetului. Amprenta personalității și a energiei tale se află acolo și se simte, se vede, căci ,,Omul sfințește locul”.

Poți să dai sugestii greșite prin prisma percepțiilor tale, a realității tale, care nu poate fi tocmai bună, dacă nu ai o terapie personală în spate.

Este ușor să predici anumite concepte, teorii și tot ce validează știința. Dar ce să vezi?

Nu se potrivesc de fiecare dată, sunt diferite cazurile pentru că noi suntem diferiți, pentru că suferințele sunt altele.

Așa că, cel puțin în ceea ce mă privește pe mine, răspunsul la întrebarea această vă va dezamăgi. Nu știu care este cheia echilibrului perfect!

Psychologies: Care sunt sursele tale de inspirație și motivație în viața de zi cu zi?

Mariana Demeter: Poate că răspunzând la întrebarea asta ar fi trebuit să îmi găsesc motivații mai elevate și exemple mai sofisticate, să devin mai romantică și mai prețioasă, să inventez cine știe ce modele de prin filme sau dintre personalitățile care produc cărți motivaționale deja consacrate. Nu e stilul meu! Zău! Eu vă spun simplu că, odată pusă pe picioare și pornită, o clinică de sănătate psihică iți consumă mult timp. Alegria este acum o uzină de sănătate pe care nu o opresc eu și o pornesc când vreau. Ea are deja o viață a ei care ne acaparează pe toți și ne motivează zilnic mai mult decât orice. Trăind în ea de ani de zile alături de pacienți și angajați, clinica însăși a devenit pentru mine o puternică sursă de inspirație. În ea îmi găsesc motivațiile, ideile, entuziasmele și puterea de a merge mai departe, dar am grijă să mă opresc din orice fel de activitate și să plec într-o vacanță chiar și pentru 2-3 zile.

Să rupi un pic lanțul rutinei este o sursă excepțională de reîncărcare și bucurie.

Psychologies: Ești o persoană pasionată de ceea ce faci și asta se vede în modul în care te implici în educarea oamenilor, în afară practicii de terapeut. Mai ai timp de hobby-uri sau alte pasiuni?

Mariana Demeter: Da, îmi fac timp pentru pictură, pentru un spectacol de teatru, grădinărit, joacă cu cățeii, gătit și citit.

Săptămânal fac masaj corporal și nu îmi neglijez niciodată programul de somn. La mișcare stau mai prost, dar lucrez la acest aspect deosebit de important pentru corp, minte și suflet.

Fără hobby-uri, fără o igienă emoțională susținută constant prin tehnici de mindfulness, meditație Theta Healing și terapia prin scris nu aș reuși să am energia și motivația necesară să fac lucrurile bine pe termen lung.

Psychologies: Ce mesaj ai pentru cititoarele Psychologies?

Mariana Demeter: Oriunde te-ai afla îți doresc, în primul rând să te simți frumoasă, împlinită și recunoscătoare pentru ceea ce ești și ceea ce ai realizat!

Să fii bucuroasă că ești femeie, că prin tine și prin mesaje pe care le transmiți celor din jur, poți să aduci zâmbetul și liniștea din suflet pentru un alt suflet.

De aceea îți doresc din toată inima să îți dorești să faci pe cineva să zâmbească! Pentru că o femeie frumoasă și un zâmbet fac împreună mai mult decât o grădină de flori!