Jennifer Aniston: ”Putem gasi solutii pentru orice”

Aratati foarte bine, cum va mentineti in forma?
–  Multumesc! (zambeste) Pur si simplu, imi face placere sa alerg si sa fac yoga de patru ori pe saptamana, si folosesc o minge pentru exercitii si intinderi. Si despre mancare: mananc mancare, de toate felurile, nu e nicio indoiala.

Dar ponturile de frumusete?
–  Pai, am folosit sapun facial Neutrogena de cand eram adolescenta. Imi spal fata cu Neutrogena si folosesc o crema hidratanta in loc de crema de zi, si noaptea – o crema de noapte.

Acum aveti 41 de ani, dar a existat vreun moment in viata cand v-ati simtit stanjenita de corpul dvs, la 20 sau 30 de ani?
–  Cred ca da, cand aveam 20 de ani. Dar acum ma simt destul de bine in pielea mea, imi admir picioarele si imi place sa port fuste. Cred ca, odata cu trecerea timpului, incepi sa te simti mai bine in pielea ta. Daca te simti bine in interior, asta inseamna ca te vei simti bine si in exterior.

Cand aveam 30 de ani, obisnuiam sa imi fac singura viata complicata. Era atunci o suferinta inutila si mi-am petrecut mult timp doar gandindu-ma la asta. Lucruri care te ingrijoreaza si intreaga presiune. Nu stiu daca e doar cazul meu sau sunt si alte femei care gandesc la fel, dar cand ajungi la 40, viata se imbunatateste.

Deci va simtiti bine avansand in varsta?
–  Da! Categoric! Imi place varsta de 41 de ani! Ma simt mai bine ca niciodata. Cred ca am o viata incantatoare si am fost incredibil de norocoasa in dragoste, chiar daca s-ar putea sa nu para asa in acest moment, dar chiar asa este (zambeste).

Sunteti actrita, producatoare, v-ati gandit si la regie?
–  Clar. Vreau sa ma duc in spatele came­relor. Am regizat un film de scurt metraj acum 2 ani si mi-a placut foarte mult acea experienta. Procesul de editare a fost partea mea preferata. Mi-ar placea sa regizez din nou. Recunosc, sunt putin dictatoriala si dau directive… (rade)

Ce puteti sa ne spuneti despre proiectele profesionale?
–  Am un proiect care se numeste Fetele Goree, care se bazeaza pe fapte reale din viata unei trupe de femei de la tara si se intampla in anii ’40 intr-o inchisoare din Texas. Si dati-mi voie sa spun ca, atunci cand vine vorba despre cantat, pot sa mentin un ton decent! (zam­beste). In afara de asta, eu, personal, iau fiecare zi asa cum vine, si nu stiu nimic sigur. Nu ma gandesc cu mult inainte.

Va este dor de ceva din televiziune?
–  Da, de program. Mi-e dor de programul acela. Mi-e dor de ideea de a merge zilnic la serviciu si de a lucra cu acei oameni. Seamana mult cu genul de serviciu de la 9 la 5, si mie imi place consecventa.

Exista un zvon ca s-ar reuni Friends; este adevarat?
–  Poate, chiar nu stiu.

Cum ati reusit, dvs. si Aron, sa stati izolati de media?
–  Stiu, e asa de nostim. Cineva ne-a amintit ca, la inceput, cand am avut intalnirea cu regizorul, cineva a facut o fotografie cu noi in restaurant si au zis: „Ce se intampla? Ceva trebuie sa se intample? Iau pranzul impreuna, Dumnezeule!“ Si apoi si-au dat seama ca faceam un film impreuna.

Ati vorbit despre aceasta telenovela nationala care li se intampla celebritatilor: sa fie dorite in anumite roluri. Cum vi se pare aceasta pretentie?
–  O, da, pentru ca acum spectatorii au devenit disperant de creativi. Este interesant, intr-un fel.

Ati depasit asta? Va mai deranjeaza?
–  Nu ma deranjeaza, ca oamenii nu cred asta. Asta e tot. As detesta din tot sufle­tul daca oamenii ar crede oricat de putin. De-asta as fi dezamagita, pentru ca nu mi-ar placea ca o asemenea enormitate sa ma perturbe in ceea ce fac, in munca mea.

Ce nu ati realizat inca si este stabilit ca urmatoarea tinta?
–  Trebuie sa recunosc ca nu prea am tinte. Lucruri noi apar si eu zic: „Asta ar putea fi cu adevarat interesant“. Sunt interesata de relatia parinte-copil, precum in Pe lacul auriu, pentru ca eu cred ca asa arata prima relatie de acest gen…

De ce credeti ca relatiile sunt asa de greu de pastrat?
–  Cred ca are de-a face cu faptul ca fiecare persoana dintr-o relatie evolueaza si se redefineste. Suntem vesnic intr-un flux constant si trebuie sa ramanem atenti la nevoile partenerului si asteptarile acestuia, deoarece ele se schimba adesea in timp, mai ales atunci cand devin mai aparente sau importante, daca relatia in timp nu le mai satisface.

Oamenii pot spune ce vor, pentru ca atunci cand vraja dispare, sa iubesti pur si simplu nu mai este suficient. Deci, cred ca este important sa stim ca avem de trecut printr-un zid de caramida. Trebuie sa ne cunoastem partenerul si sa ne straduim de-a lungul relatiei. Nu poate sa se intample de la sine sau cel putin nu in majoritatea cazurilor.