Keira Knightley – Vreau lucruri dificile
Piratii din Caraibe reprezinta pentru tine trambulina catre statutul de star de cinema sau de actrita?
K.K.: Ca sa fiu sincera, am luat ce mi s-a oferit. Nu aveam de ales. Si am avut bafta. Mi s-au oferit pe tava lucruri grozave, filme uriase de Hollywood, pentru care altii ar ucide.
Si de ce sa nu le fac? Au fost niste experiente minunate. Poate ca am sa mai fac o serie la un moment dat, cine stie? Dar nu Piratii, poate alt blockbuster.
Imi plac filmele la care ramai cu gura cascata si uiti sa mananci pop-corn si exclami „wow, ce explozii…“
Dar vreau si chestii care sa ma provoace, sa imi dea de gandit. Sunt norocoasa ca pot face ambele genuri.
De ce nu mai vrei sa faci inca un film din seria Piratii din Caraibe?
K.K.: Pai aveam 17 ani cand am inceput si 22 cand a aparut penultimul film pana in momentul de fata. E destul, nu crezi? Trei e numarul suficient pentru mine.
A fost foarte nostima toata experienta asta, si o placere sa lucrez cu toti oamenii aceia, dar gata. Sunt actrita si vreau sa schimb genurile, nu vreau sa fac acelasi lucru toata viata.
O sa mai fac ceva de acest tip, dar nu ma uit in urma.
Te intelegi bine cu regizorii si actorii?
K.K.: Am o atitudine destul de nostima legat de asta. Nu imi place sa intalnesc actorii pe care ii admir foarte mult. Imi place sa vad ce au facut si sa invat de la ei.
Nu e nimic rau aici, pur si simplu avem tendinta sa proiectam asupra oamenilor lucruri diverse, si sa ii disociem de ceea ce fac.
Regizorii isi realizeaza prin actori fanteziile, dar nu sunt de partea noastra, a actorilor. Pentru mine, ceea ce fac eu e mai important decat realitatea.
Deci am un moment simpatic in care spun „Imi place ceea ce faci, dar nu stiu daca vreau sa lucrez cu tine, pentru ca as vrea sa raman la acel nivel de idealizare.
Poate ca nu sunt prea ambitioasa, insa mie imi place doar sa-ti privesc filmele…“ Dar sa nu intelegi ca lucrez numai cu antipatici…
Care a fost prima ta iubire pentru un star?
K.K.: Nu cred ca am avut asa ceva. Sau poate Cary Grant, dar nu il puteam intalni, ca murise. Nu am niciun fel de postere cu celebritati in camera mea.
Cartea favorita?
K.K.: Citesc acum Ways of Seeing de John Berger, interesanta pentru ca ma face sa privesc lucrurile in mod diferit. Sunt o cititoare avida.
Este important pentru tine sa ai o filmografie diversa?
K.K.: Mereu am facut lucruri diferite. Am facut filme de epoca, un film cu actiunea inainte de 1890, dar cred in genuri diferite.
Mandrie si prejudecata sau Ispasire sunt foarte diferite, sunt 200 de ani distanta intre subiecte.
Munca mea a fost mereu diversa. Am facut Mandrie si prejudecata, apoi Domino, The Jacket, Piratii…
De care dintre ele esti cel mai mandra?
K.K.: Nu stiu. Toate imi sunt dragi. Chiar nu pot alege.
E adevarat ca nu iti place atentia din partea media care vine o data cu celebritatea?
K.K.: Nu imi place sa stau de vorba cu presa, nu imi place sa dau interviuri. Stiu ca acesta este un mod de a face marketing pentru filme, inteleg si mi se pare grozav.
Dar nu cred ca ar trebui sa se scrie atata despre actori, asta ii scoate din povestea lor. Iar povestile pe care le spun sunt mai importante. Oricum, cine da doi bani pe ceea ce spun eu? Cine sunt eu?
