Kirsten Dunst – Cred ca am instincte bune

• 30 aprilie 1982, se naste la Point Pleasant, New Jersey, SUA.
• 1989 – debutul in film, New York Stories al lui Woody Allen.
• 1994 – Interviu cu un vampir, rolul pentru care este nominalizata la premiile Golden Globe, si ii aduce premiul Saturn pentru cea mai buna actrita tanara.
• Au urmat filme de succes precum Little Women (1994), Jumanji (1995) si Small Soldiers (1998).
• Decembrie 2002 – iunie 2004 – a format un cuplu impreuna cu Jake Gyllenhaal.
• 2011 – o inlocuieste pe Penelope Cruz in rolul Justine din Melancholia.

Castiga in jur de 8 milioane de dolari pe film, ultima vacanta, pentru a se „curata emotional“ dupa Melancholia si-a petrecut-o la un castel in Germania, dar are aceleasi dorinte ca o fata simpla: sa aiba un partener alaturi de care sa imbatraneasca si copii.

Daca pentru alte persoane din lumea showbiz-ului fericirea este reprezentata de faima si bani, pentru Kirsten Dunst cea mai mare bucurie este ca are prieteni buni, familia sanatoasa si ca ii place ceea ce face.

Este un mare star la Hollywood, dar este delicios de transparenta, sincera, cu o frumusete interioara care ii permite sa isi recunoasca admiratia sau inferioritatea in fata unor mari personalitati ale filmului ca Charlotte Rampling sau Lars Von Trier.

Vorbeste deschis despre momentele sale de depresie, ce a invatat din ele, si cum au ajutat-o profesional. Face o buna si realista radiografie a mariajului, iar tot discursul sau indica o persoana cu inteligenta emotionala ridicata ce are un potential urias de… umanitate.

Ati intregistrat un succes urias cu Melancholia. Va duce acest rol in alta directie de cariera? Incepeti sa fiti cunoscuta pentru acest tip de rol.

Kirsten Dunst: Mereu fac lucruri diferite. Am facut Sinuciderea fecioarelor, apoi Bring It On. Amestec rolurile. Am aceasta sansa si pentru ca sunt tanara.

Acum primiti roluri de top numai pentru ca ati fost cea mai buna actrita la Cannes?

K.D.: Habar nu am. Dar tocmai fac o comedie tare. Despre fete care se poarta aiurea. Si voi avea rolul unei ticaloase. Inca nu am facut asta si mi se pare grozav.

Cum v-ati revenit dupa melancolia din… Melancholia?

K.D.: Am fost in Germania, la tata, ulterior. Cred ca e bine sa fac ceva important dupa fiecare rol de acest gen. Sa nu stau acolo singura dupa ce se strang toate de pe platou. Pentru ca in timpul filmarilor aproape se creeaza o familie, care se destrama ulterior.

Cum a fost timpul petrecut alaturi de tatal dvs.?

K.D.: Am mers amandoi in vacanta. A fost placut. Am fost la un castel unde Wagner si-a scris mare parte a muzicii sale. Arata ca un castel din orasul Disney. Parea finalul unui episod important din viata mea si m-a ajutat sa imi revin dupa terminarea filmarilor.

Este greu sa te refaci dupa o astfel de experienta cinematografica?

K.D.: Calatoria mea a fost catarctica in final, eram obosita si trista.

La ce v-ati gandit cand ati vazut ce a iesit in Melancholia?

K.D.: Pare o nebunie, dar mi-a venit sa rad la Cannes. Nu pentru ca mi se parea nostim, ci pentru ca era prea intens. Dar cred ca a fost bine. Si regia si editarea au fost bune, iar filmul a iesit deopotriva intimist si urias. Este un film stiintifico-fantastic insa. Dar cu accent metafizic.

Cum vi s-ar parea sfarsitul lumii, de-adevaratelea?

K.D.: Nu stiu. Cred ca as simti tristete, ca nu am copii si gata, e sfarstul lumii. Dar nu poti sa stii. Poate ca o sa beau cu prietenii. Nu cred ca se va intampla prea repede….

Cum v-a schimbat faima existenta?

K.D.: Pai nu imi mai imaginez ca voi avea o viata normala, cu o casnicie sau un divort firesc pentru toata lumea… glumesc. Dar daca spun lucrurile astea cui nu trebuie in presa, se intorc impotriva mea. Cred ca acum am doua vieti. Sunt o femeie obisnuita, care bea din cand in cand cu prietenii, si sunt si cea de pe copertele revistelor.

Succesul la varste mici te pregateste mai bine pentru viata?

K.D.: Fericirea mea nu se exprima prin succes. Sunt fericita pentru ca am prieteni, o familie sanatoasa, ca muncesc si imi place ce fac. Cred ca astea sunt elementele fericirii.

Si mai ce?

K.D.: Sa am un partener cu care sa imi petrec restul zilelor si copii. Intre timp, statul pe terasa si sporovaiala cu amicii par la fel de bune. Si vinul bun, alaturi de o friptura suculenta.

Care e cea mai mare slabiciune a dvs.?

K.D.: Am grija de altii si ma pun pe planul al doilea.

Care este cel mai bun sfat pe care il puteti da?

K.D.: Ai incredere in tine. Ai instincte bune, care iti spun ce trebuie facut, nu le ignora. Eu cred ca am instincte bune.

V-a schimbat premiul de la Cannes cariera?

K.D.: Pentru mine a fost o mare onoare sa iau premiul castigat de atatea mari actrite inaintea mea. Dar nu a fost decat un pas, nu este nici finalul, nici inceputul a ceva. Sunt tot eu, cu toate ale mele.

Despre ce este filmul acesta faimos, Melancholia?

K.D.: Despre depresia regizorului. Este unul dintre primele filme prezentate intr-o maniera foarte cinematografica, poate fi pe alocuri plictisitor. Si mai cred ca e calatoria interioara a personajului Justine.

Ce trebuie sa gaseasca publicul in acest film?

K.D.: Este genul de film in care nu iti lasi prima impresie sa devina cea dominanta. Cred ca toti avem sentimente amestecate fata de el. E genul de film care trece in tine, traieste in tine, apoi te va afecta in mai multe feluri. Cred…