Lia Bugnar si Marius Manole – Despre prietenie si sens in viata
Doi actori exceptionali, parteneri pe scena si buni amici: Lia Bugnar si Marius Manole. Lia este o umanista profunda, un om cald si atent, iar Marius e expansiv si te face sa razi din orice. I-am invitat in acest numar din Psychologies sa vorbeasca despre sensul vietii, despre meserie si prietenie.
Psychologies: Sa incepem cu o intrebare simpla. Care este sensul vietii?
Lia Bugnar: N-as putea sa spun care este. Grav e ca, daca ma iei repede, nici macar sensul vietii mele nu stiu care este. De fapt, nici daca ma iei incet.
Cred ca, atata vreme cat alegem sa traim mai departe, sensul e inainte, pana la capat.
Ar fi dragut sa se poata din cand in cand orienta toata treaba si in sensul invers, sa ne putem intoarce si sa reparam lucruri pe care le-am stricat, sa traim mai bine intamplari pe care le-am trait prost si sa nu risipim momente care ar fi putut fi exceptionale daca noi n-am fi fost neatenti la propriile vieti.
Si da, da, stiu ca nu la sensul acesta te refereai, dar imi pastrez libertatea de a da cuvantului „sens“ ce sens vreau eu.
Marius Manole: Sa fii fericit. Traim o bucatica de timp, se poate termina oricand. Nu stim cand se termina.
Cat traim, atunci e bine sa facem lucruri care ne plac. Sa te bucuri de ce ai. Noi uitam ca suntem muritori. Spui: cand voi avea timp, peste doi ani… Lucrurile trebuie facute acum, aceasta e singura clipa pe care o avem.
Mi se pare important sa profitam. Spui: am un serviciu prost, o sa fac ce imi place peste cativa ani. Tot atunci voi scapa de cei care ma enerveaza. Trebuie sa spui: de azi vreau sa schimb, sa fac asa si asa.
Care nu e sensul vietii (dar oamenii cred ca e)?
L. B.: Si raspunsul asta va fi tot un fel de impostura, ca, din moment ce nu stiu care e sensul vietii, e limpede ca nu stiu nici care nu e.
Dar ma pot avanta intr-o speculatie si sa spun ca viata mea e formata dintr-o gramada de lucruri care nu sunt sensul ei.
M. M.: Nu doar oamenii din jur vad si la mine pierderea sensului. Si pe mine ma fura peisajul.
Unii cred ca e important sa ai casa mare, masina buna… Cheltuiesti cu o casa mare, sa o intretii, nu ai timp de prieteni ca muncesti ca sa intretii casa. Trebuie sa iti fie bine, dar sa nu pierzi controlul.
Oamenii se preocupa sa ajunga in functii de conducere, vad femei care nu fac copii pentru ca „le strica la cariera“ etc. Sunt multe cai gresite pe care oamenii apuca.
Din cauza consumismului, toti incearca sa gaseasca fericirea in alta parte decat acolo unde e.
Ce merita facut in viata si ce nu?
L. B.: Pai, depinde la ce ne raportam. Daca ne raportam la eternitate, nu merita chiar nimic facut in viata.
Suntem un fir de nisip pe fundul marii, doar ca, spre deosebire de el, noi n-avem intelepciunea de a sta linistiti, ne agitam cap-coada.
Daca ne raportam la ziua in curs, sunt multe care merita facute. Merita citit, merita iubit, merita vazut filme, teatru, intalnit oameni, vazut locuri, ajutat neajutatii sortii, facut banalitati, facut tampenii, facut ceai de ghimbir, avut prieteni, facut sport, invatat etc.
Ce nu merita? Nu merita calcate asternuturile, in opinia mea…
M. M.: Lucrurile pe care le doresti. Necesita niste compromisuri, nu se fac usor.
Daca vreau sa calatoresc, tre sa muncesc ca sa pot asta. Sau poate imi fac un blog de calatorii, fac recenzii la locuri si imi ating scopul altfel.
Cert e ca, atunci cand vrei un lucru, totul in jur se aliniaza.
Eu mi-am luat casa neavand niciun ban. Am zis vreau o casa. Am aruncat ideea in vant si in patru luni aveam casa.
Niste oameni carora le-a ajuns la ureche mi-au zis de unul care vindea in rate etc. Mi-au iesit niste proiecte si am putut plati. Se intampla, daca vrei.
Ce relatie ai cu banii?
L. B.: Una in care ei nu ma dau afara din casa, dar nici nu ma pot plange. Ce semnificatie le acord? Exact aia pe care o au.
Nu se poate trai fara ei. Nu ii ai, dormi in parc.
M. M.: Una sanatoasa. Imi place sa am bani, dar stiu ca banii trebuie sa circule. Nu strang, nu fac depozite.
Cu bani se fac lucruri bune, banul nu e ochiul dracului, nu este ceva rau. Poti ajuta prieteni, batrani, poti sa vezi locuri din lume daca ai bani.
Care a fost, pentru tine, cea mai importanta intalnire existentiala?
L. B.: Se pare ca maica-mea. Dar nu-i asa la toti oamenii?
M. M.: Intrebare grea! Poate parintii mei, ca de la ei am pornit. As spune ca profesorul meu din facultate. Il admir foarte mult, datorita lui am plecat in meseria asta pe fagas bun.
Multi si-au pus amprenta asupra mea. Sunt un norocos, am avut intalniri bune – si profesional, si in particular – cu oameni care m-au iubit.
Eu sunt un om deschis, imi dau voie sa intalnesc oameni, sa ma influenteze.
Care e cel mai frumos film, dupa tine?
L. B.: Invidiez pe orice om care ar putea raspunde la aceasta intrebare cu un singur titlu de film. Am vazut multe filme care mi s-au parut perfecte in momentul ala al vietii mele. Este acelasi lucru si cu cartile. Si cu iubirile. Nu se fac clasamente intre lucruri perfecte. Ele se adauga fiintei tale undeva si le porti dupa tine mereu, chit ca pe unele nici macar nu ti le mai amintesti neaparat.
M. M.: Moarte la Venetia. Este foarte delicat, o poveste minunata.
Cum te vezi peste 10 ani? Dar peste 20?
L. B.: Mai batrana, dar la fel de imatura. Peste 20, nu cred ca am sa mai fiu.
M. M.: Sanatos, cu o casa la mare sau la munte. Vad in viitor un om mai asezat. Nu mai pierd noptile, nu mai fumez, nu mai beau.
Pun mai mult pret pe viata mea. In primii 10-15 ani de cariera am pus pret pe meserie, acum imi construiesc viata, pentru ca e scurta. Ma bucur de tot ce primesc, vacantele mele sunt mai lungi acum…
Peste 20 de ani, vreau o casuta unde sa stau 4 luni din 12. Voi fi mai retras, nu voi circula prin lume, imi va placea viata acasa. Voi avea bani si voi juca numai ce imi place. Voi fi inconjurat de oameni faini.
Care e cea mai importanta idee de transmis unui copil?
L. B.: Depinde cine e copilu’ ala si ce-i de capul lui. Copiii sunt niste oameni mai mici. Din ei ies oamenii mari, care sunt atat de diferiti intre ei!
Cred ca e o greseala sa tratam copiii ca si cand ei sunt toti la fel si, pac!, la un moment dat se intampla o scamatorie si ies toti adultii astia unici.
M. M.: Sa respecte viata, tot ce e in jur: gaze, plante, animale. Nu exista diferente intre rase, oameni, fiinte. Totul trebuie iubit la fel.
Care e cea mai importanta idee pe care vrei sa o retina oamenii de la tine?
L. B.: Pai, eu nu vreau sa retina oamenii nicio idee de la mine. Nu sunt nici filosof, nici inventator, nici invatator. Eu vreau sa retina doar ziua si ora spectacolului. Si, eventual, sa cumpere bilet. In rest, e treaba lor ce idei retin si de la cine.
M. M.: Ca trebuie sa facem ce ne sta in putinta sa fim impacati. Alegerile sa fie juste si sa ni le asumam. Daca faci si pe altcineva fericit in viata, cu atat mai bine!
Ce e imbatranirea? Un avans sau o degradare?
L. B.: Pai, degradarea este cat se poate de clara. Vedem tot mai prost, corpul o ia la vale, memoria iti joaca feste.
Pentru cum e construita societatea, nu-i deloc vreo fericire sa fii batran. E chiar umilitor. Sigur, mi s-ar putea argumenta ca batranetea vine de mana cu intelepciunea si intelegerea vietii.
Sincer, as prefera sa raman neinteleapta pe alocuri si cu niscaiva nelamuriri in ce priveste viata si, in schimb, sa mor din picioare si nu prin deteriorare zilnica, neputincioasa si povara pentru altii.
Plus ca mai am si banuiala asta ca, daca nu te-ai desteptat pana pe la 30, nici n-o sa se mai intample minunea.
M. M.: Nu mai pot urca scarile ca la 20 de ani. Dar eu vreau sa imbatranesc. Ma sperie ideea de a deveni neputincios, dar sunt curios cu privire la batranete. La 70 de ani, sa fiu in forma.
Sunt curios cu privire la avantajele varstei, fiindca nu mai trebuie sa demonstrezi nimic atunci cand esti senior. Cum e sa ai mult, mult timp, sa-l petreci cu tine insuti?
Si imi plac oamenii batrani. Intre un batran cu povesti si un tanar care sta tot timpul la telefon, il prefer pe primul.
Marius Manole – „O amicitie e simplu de distrus, mai ales in actorie“
„Nu se poate trai fara prietenie. Se confunda cu iubirea. Imi iubesc prietenii, nu-s multi. Nu ii sun zilnic, dar am prieteni cu care ma vad o data pe an si parca ne-am despartit ieri.
Cu Lia, de exemplu, ma vad des, zilnic. Colaboram profesional mult. Dar nu mergem in vacanta impreuna. De atatia ani, ne stim perfect si calitatile, si defectele.
Intr-o prietenie, e important sa-i respecti defectele celuilalt. O amicitie e simplu de distrus, mai ales in actorie, ca oamenii sunt invidiosi, vor sa nu ai succes, apar barfe, ca ea a zis, ca am spus eu nu stiu ce… Trebuie avut grija.
Cu Lia am si conflicte uneori. Dar, dupa cateva ore, ne sunam si iesim la masa. Suntem maturi si intelegem ca sunt lucruri inevitabile.
Pot lucra cu prietenii profesional, dar trebuie sa ii respect din acest punct de vedere, nu ii iau intr-un proiect doar pentru ca imi sunt prieteni. Respect, admiratie reciproca.“
Lia Bugnar – „L-as iubi pe Marius si daca n-ar fi talentat“
„O gramada dintre lucrurile care ne compun viata imi par o forma de cinism a Divinitatii. Mare parte din ceea ce traim, parca e pus in viata doar ca sa o faca mai grea si lipsita de sens.
Prietenia este, pentru mine, semnul clar ca Dumnezeu, totusi, ne simpatizeaza. Nu stiu cum ar fi fost viata mea fara prieteni. Probabil ca n-as mai fi fost deloc acum. Da… Probabil ca n-as mai fi fost deloc!
Cu Marius sunt prietena in cel mai gratios fel cu putinta. Nu-mi amintesc sa ma fi certat cu el vreodata. Poate ca s-o fi intamplat, dar eu nu-mi amintesc.
Stiu ca ma pot baza pe el oricand, in orice bucluc as intra. Stiu ca m-ar ajuta cat i-ar sta in putere, si un pic peste. Si eu as face la fel pentru el.
In rest, totul e intamplator, suntem dezordonati in activitatile prietenesti, nu ne batem la cap unii pe altii, nu suntem intruzivi. Incercam sa ne respectam spatiul si ciudateniile unii altora.
Ne spunem adevarul in fata cand e nevoie, cand nu, nu ne obosim s-o facem. Ne place sa lucram impreuna pentru ca e o ocazie cu care ne vedem, in mod organizat, mai multe zile la rand.
In rest, eu l-as iubi pe Marius si daca n-ar fi talentat, este un om pe care fiinta mea il recunoaste din pacla mai multor reincarnari anterioare, ca altfel nu-mi explic…“
Lia Bugnar s-a nascut pe 4 ianuarie 1969 in Bucuresti si a copilarit in cartierul Balta Alba, teren de mitologie personala. In 1995 a terminat ATF la Bucuresti, sectia Actorie, avand-o ca profesoara pe Sanda Manu. Lia este scenarista, regizoare, actrita si scriitoare.
Este scenarista pieselor: Doua liniute, Fata din curcubeu, Masculin-Feminin, Felii, Matrimoniale, Peretele, Buna! Ce faci? (film din 2011).
Ca actrita o regasim in: Noi patru, O piesa desantata, Sapte dintr-o lovitura, Aici nu se simte, Oase pentru Otto. Talentul sau de regizoare a fost demonstrat in: Peretele, Masculin-Feminin, Aici nu se simte, Doua liniute, Fata din curcubeu. Printre cel mai des intalniti actori in piesele Liei Bugnar se afla Marius Manole, Ilinca Manolache, Maria Obretin, Irina Antonie, Catalin Babliuc, Radu Iacoban, Ana Ularu, Maria Buza, Anghel Damian, Istvan Teglas.
Marius Manole s-a nascut tot intr-o zi de 4. Mai precis, pe 4 octombrie 1978 la Iasi. Din 2002, este actor la Teatrul National Bucuresti. Marius a absolvit in 2001 Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iasi, sectia Actorie. Intre 2002-2003, a urmat cursurile Sectiei de Coregrafie de la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „Ion Luca Caragiale“ din Bucuresti. De asemenea, a participat la stagiile din cadrul Academiei Itinerante „Andrei Serban“, la Horezu si la New York.
Foto: Matei Buta
Stilism: Irina Hartia
Machiaj: Marian Tanase
Coafura: Alex Claudiu Sarghe
Vestimentatie: Lia – EXE (Molecule-F Concept Store); Atelier Isabelle Vijiiac
Marius – Cacharel; Burberry (Sport/Couture)
A consemnat Iuliana Alexa
Citeste si:
Mircea Cartarescu – „Pentru mine, scrisul e autohipnoza”
Diana Cavallioti – „Iubirea este ceva constient, cerebral, asumat si greu…“
