Marieta Matache: Coach, mamă, iubitoare de dulciuri

Interviurile Psychologies continuă cu o altă femeie care ne inspiră și ne dă încredere că atunci când ne dorim ceva, universul întreg ne ajută să ne împlinim visele. Marieta Matache a absolvit Facultatea de Construcții, traducere în domeniul tehnic, dar între timp a devenit coach. Pentru că vocația ne prinde din urmă pe toți, dacă suntem suficient de atenți atunci când apar ocaziile și posibilitățile de dezvoltare.

Psychologies: Cine este Marieta Matache? Care a fost parcursul tău personal și profesional?

Marieta Matache: Cine este Marieta Matache? O întrebare la care aflu răspunsul în fiecare zi. Sunt coach, traducător, mama lui Radu, posesoarea a 2 pisici și prietena multor oameni minunați pentru care sunt recunoscătoare în fiecare zi. Sunt persoana care e mereu pregătită să gătească ceva bun, persoana care vede frumosul în toți și toate și persoana care așteaptă Crăciunul cu aceeași bucurie în fiecare an. Am crescut în Brăila și mi-am petrecut toate vacanțele și multe weekenduri în satul bunicilor. Pentru mine, copilăria înseamnă băi la gârlă (râul Buzău), felii de pepene dulci, cu zeama șiroindu-mi pe coate, porumb copt pe tablă, „flori, fete și băieți”, lapte de vacă proaspăt muls, caș dulce de la stâna din vale, nopți de vară cu cerul plin de stele și jocuri de cărți pe maidan.

M-am îndrăgostit de limbile străine încă de mică, așa că am mers la un liceu cu profil bilingv, de unde am obținut un atestat de competențe în limba engleza. Pe toată perioada liceului mi-am dezvoltat pasiunea pentru scris și am participat la toate concursurile de poezie și proză scurtă din oraș. Mai departe, am ales să studiez traduceri tehnice. La momentul respectiv, părea un domeniu mai ofertant decât traducerile literare, deși pasiunea mea pentru scris m-ar fi îndemnat spre literatură. Am început să profesez ca traducător în 2008, dupa terminarea facultății, și am făcut doar asta timp de aproape 12 ani, până să descopăr coachingul.

Ai făcut studii de traducere și interpretare pe domeniul tehnic, la Facultatea de Construcții. Cum au fost anii în care ai activat ca interpretă?

M. M.: Da, multe persoane rămân surprinse când aud asta. Interpretarea a fost un procent destul de mic din activitatea mea, am făcut în principal traduceri din domenii precum construcții, juridic, economic, marketing, medical… cam tot ce nu e traducere literară. De departe, partea de interpretare care mi-a plăcut cel mai mult a fost interpretarea la cască, în cabină. Iar activitatea de traducător m-a expus la foarte multe informații atât de variate pe care, cu siguranță, nu le-aș fi aflat altfel. Așa că dacă vreți să știți cum se construiește un tunel de metrou, cum se obțin aromele naturale din fructe și legume sau cum funcționează un computer tomograf, întrebați-mă!

Ce te-a determinat să schimbi macazul în viață și să devii life coach? Unde și cu cine ai studiat?

M. M.: Deși am fost tot timpul pasionată de limbi străine și traducerile sunt în continuare un lucru pe care îl fac cu multă plăcere (până când îmi va mai permite timpul), am știut mereu că nu vreau să fiu (doar) asta. Doar că nu știam exact în ce altă direcție vreau să merg. În 2020, după 4 ani de terapie personală, am fost curioasă să aflu ce presupune un proces de coaching (curiozitatea e una dintre calitățile de bază ale unui coach, deci se pare că eram deja pe drumul bun). Iar obiectivul pe care mi l-am propus pentru un program de 3 luni a fost să înțeleg care ar fi rolul care mi-ar aduce satisfacția ca, măcar într-o mică măsură, să contribui la binele general. Așa am ajuns să știu că vreau să fiu coach. Iar din momentul respectiv am fost ca un copil care tocmai a descoperit un set nou de jucării. M-am înscris la CoachVille, una dintre primele școli de coaching din lume, fondată de Thomas Leonard și Dave Buck. La CoachVille ești îndemnat să fii coach încă de la începutul studiilor, așa că după un an și jumătate de școală aveam deja peste 300 de ore de practică. Dar înscrierea la școală doar mi-a stârnit curiozitatea în legătură cu felul în care funcționăm noi, oamenii. Am făcut în paralel și cursuri de interviu motivațional, psihologie pozitivă, neuroștiință și mindfulness, iar în prezent parcurg o formare în psihoterapie integrativă.

Ce schimbări a adus noua profesie în viața ta?

M. M.: Venind după 4 ani de terapie, am fost suficient de naivă să cred că știu multe, mai ales despre mine. Studiile de coaching mi-au reamintit că, de fapt, avem mereu ceva de învățat despre noi și că procesul de dezvoltare personală nu se încheie niciodată. De fapt, cred că eu m-am pregătit toată viața să devin coach. Treptat, a fi coach a devenit nu doar un job, ci și un stil de viață. Am învățat să fiu mai atentă la oamenii din jurul meu, să ascult cu mai multă intenție, să reacționez mai puțin, să respect procesul și ritmul personal al fiecăruia și să găsesc ceva de învățat chiar și acolo unde nu pare a fi nimic. Partea cea mai frumoasă a fost că am cunoscut oameni de toate vârstele, oameni din țări mai mici sau mai mari, care mi-au povestit despre visurile, provocările și fricile lor și mi-au confirmat încă o dată că sunt pe drumul cel bun.

Care au fost cele mai mari obstacole pe care le-ai depășit pentru a deveni coach?

M. M.: Când m-am înscris la CoachVille, eram angajată full-time ca traducător. Școala are sediul în S.U.A., așa că toate cursurile erau seara de la 9 la 11. Timpul a fost una dintre provocări, dar cea mai mare a fost să-mi depășesc fricile și credințele limitative. Cred că de multe ori singurul lucru care ne stă în cale este felul în care ne vedem pe noi înșine, pentru că de aici stabilim ce putem și nu putem face. Iar pentru mine asta a fost proba de foc: să deconstruiesc ceea ce credeam că știu despre mine și să îmi dau voie să mă surprind cu ceea ce pot fi.

Care sunt, până acum, cele mai mari realizări ca life coach?

M. M.: Certificarea la nivel PCC în cadrul CoachVille este una dintre ele, pentru că îmi deschide calea către certificarea în cadrul ICF. Colaborarea cu cei de la Opțiuni de carieră a fost încă un pas important pentru mine, pentru că mi-a extins orizonturile și m-a ajutat să-mi dau seama că îmi doresc să experimentez cu metode de coaching cât mai variate. Dar realizarea cea mai mare o consider faptul că pot să contribui la procesul de transformare al oamenilor din jurul meu.

Ai în plan să devii trainer pentru cei care vor să devină la rândul lor coach?

M. M.: Îmi doresc să devin cât mai bună la ceea ce fac, să ating acel nivel de desăvârșire pe care îl apreciez la mentorii mei. Asta presupune și să dau mai departe tot ceea ce am învățat în ultimii doi ani, atât prin studii, cât și din practică, așa că mi-ar plăcea să fac și mentorat sau chiar training în viitorul apropiat. Până atunci, am început să scriu o carte tocmai în ideea de a da mai departe din experiența și cunoștințele mele. Și cred că aici e doar începutul drumului.

Te pasionează deserturile și ciocolata, cărora te-ai dedicat în timpul concediului de maternitate. Mai ai această pasiune și acum? E un hobby, ceva ce te relaxează?

M. M.: Pentru mine, gătitul este un limbaj de iubire, este copilăria petrecută la bunici, este atmosfera pregătirilor de Crăciun alături de bunica mea, este acasă. Cât am stat acasă cu Radu, am făcut tot felul de prăjituri și torturi pentru prieteni și apropiați, dar nu am transformat niciodată pasiunea pentru bucătărie într-un business. Îmi place în continuare să testez rețete și metode de gătit și sunt mereu musafirul care aduce o cutie de brioșe, negrese, biscuiți sau cheesecake.

Ce sfaturi ai da celor care vor să urmeze profesia de coach?

M. M.: Lecția cea mai importantă pentru mine a fost că pot susține oamenii în călătoria lor doar până în punctul în care am ajuns și eu în călătoria personală. Așa că sfatul meu e să fie cât mai curioși și să fie pregătiți să parcurgă procesul dezvoltării personale cât mai în profunzime. În același timp, aș recomanda și să analizeze un pic opțiunile disponibile și să urmeze studiile unei instituții acreditate de ICF.