Marinela Ardelean: O doamnă cu gusturi alese

Marinela Ardelean a absolvit Dreptul și Economia și a fost finalistă Miss World în 2008. Meandrele vieții au purtat-o însă spre o meserie în care femeile sunt rare, cea de somelier. Mai mult, este ambasadoarea programului Deschidem Vinul Românesc. Frumoasa pasionată de vinuri a răspuns cu grație la câteva întrebări.

Psychologies: Cine este Marinela Ardelean? Care a fost parcursul dvs. personal și profesional până în prezent? Sunteți absolventă de Drept și Economie, dar și finalistă Miss World în 2008. Cum ați devenit somelier, ce anume v-a atras spre această activitate?

Marinela Ardelean: Marinela Ardelean este, în primul rând o maramureșeancă. Adică o viață în care familia este esențială, iar totul este o căutare permanentă a frumuseții. Cât despre școlile și cursurile absolvite, la fel cu toate celelalte competiții, cursuri și aventuri de tot felul – cred că toate au fost parte din drumul meu spre a descoperi cine sunt. Chiar și scurta perioadă în care am aflat ce înseamnă să fii somelier nu a fost decât unul dintre primii pași spre cunoașterea vinului, la nivelul la care îl cunosc acum.

Ce calități trebuie să aibă un bun somelier? Se pot cultiva ele sau te naști cu un anumit talent? Care sunt cele mai mari realizări profesionale? Și care sunt obstacolele sau dificultățile acestei meserii?

M. A.: Somelierul este o interfață între povestea vinului și cel care gustă din acel pahar. De aici, lucrurile se complică. Dacă vorbim despre munca în restaurant – căci un somelier lucrează, tradițional, în restaurant – vorbim despre clienți care vor să afle detalii și povești despre vinuri sau despre clienți care vor doar un pahar „pe fugă”, alături de mâncare, fără altă pretenție decât să se potrivească. Sunt clienți care vin să guste mai multe vinuri, împreună cu prietenii, sau clienți care știu mai multe despre vin decât somelierul… Un somelier bun trebuie, în primul rând, să guste vinul și să îl asorteze la mâncărurile din restaurant, să colaboreze bine cu bucătarul și să facă selecția de vinuri astfel încât lucrurile să se afle în coerență – aceasta este baza meseriei. Dar un somelier foarte bun trebuie să exceleze în istorie, geografie, geologie, psihologie, anatomie, biologie sau chimie. Este o meserie care poate fi dusă la rang de artă, deși foarte puțini o fac, nu doar în România, ci în toată lumea.

Vă pasionează Italia și într-una din cărțile dvs. combinați preparatele bucătăriei mediteraneene cu vinurile românești. Cum a fost experiența scrierii, ce v-a motivat?

M. A.: Fiind prima mea carte, a fost un proces incredibil de complicat. Nu neapărat stilistic, cât din încercarea de a pune într-o ordine naturală mâncăruri și vinuri care la acea vreme erau relativ necunoscute publicului român. Efortul în sine a fost, într-adevăr, enorm, au fost momente în care am avut îndoieli că voi ajunge la capăt, dar aveam deja definit în minte și în suflet un scop – să promovez vinul românesc. Iar primul public la care trebuia să ajung era, evident, cel de acasă. La acea vreme, educația legată de vin era mult mai precară decât este azi – iar azi sunt încă foarte departe de ce ne-am dori. Veneam cu propuneri de vinuri pe care mulți încă le vedeau exotice, deși astăzi sunt nume consacrate.

Sunteți o adevărată ambasadoare a vinurilor românești în lume și ne bucurăm că acestea sunt reprezentate de o femeie. V-ați lovit de prejudecăți când ați ales acest drum, există încă opinia potrivit căreia bărbații se pricep mai bine la vinuri decât femeile?

M. A.: Cred că lucrurile s-au schimbat abrupt în ultimii 20 de ani. Acum există femei în toate zonele lumii vinului, de la somelieri la achizitori pentru retail, de la management la lucrul în vie sau în cramă. Lumea vinului a fost o lume a bărbaților mai mult în perioada în care orice era legat de alcool era o lume a bărbaților, când „băieții” ieșeau în oraș, iar „fetele” îi așteptau, cuminți, acasă. Această paradigmă a început să se stingă după anii 50-60, iar rolul femeilor a crescut constant. După anii 80, femeile nu mai erau o prezență exotică, iar după 2000 deja au apărut zone în care femeile au început să domine, de la munca în laborator la somelerie. Astăzi există concursuri internaționale mari, care au jurii formate exclusiv din femei, în Japonia sunt mult mai multe femei-somelier decât bărbați, iar faptul că, în general, femeile sunt degustători mai buni decât bărbații a devenit universal cunoscut, chiar dacă asta nu înseamnă și că e universal acceptat.

Sunteți inițiatoarea festivalului RO-Wine. Care este scopul și misiunea acestui festival?

M. A.: RO-Wine este un festival de vin. Adică nu un târg… Are componenta sa comercială, ajută la întâlnirea producătorilor cu distribuitori și restaurante, dar principala sa misiune este să aducă vinul aproape de publicul larg, să ajute oamenii să intre în contact direct cu producătorii și oenologii, cei care sunt cei mai în măsură să spună povestea fiecărui vin. Sunt multe de povestit, de la faptul că toți producătorii, indiferent câte hectare de vie exploatează sau dacă fac zece mii sau zece milioane de sticle – toți sunt reprezentați egal. Același stand, același spațiu, același număr de vinuri expuse. Nu e nimic care să-ți fure ochii, să te deturneze de la adevărata esență, de la adevăratele virtuți ale vinului – gust și experiență.

Ați participat de curând la Săptămâna Vinului la Milano. Cum a fost această experiență și cu ce noutăți v-ați întors de acolo?

M. A.: A fost un moment pe care sper să ni-l amintim, peste 20 de ani, ca fiind un nou început pentru vinul românesc. Nu neapărat ziua vinului din cadrul Săptămânii Vinului de la Milano, ci această perioadă, aceste evenimente, această schimbare de atitudine și deschidere către lume la care am șansa să asist, în care am șansa să mă implic. Ziua vinului românesc la Milano a fost al doilea mare eveniment organizat de Carrefour România, prin programul Deschidem Vinul Românesc. Dacă primul, cel de la New York, a fost mai degrabă țintit către cunoscători și factori de influență, acesta a fost gândit către publicul larg. Și, dacă vorbim de experiență – da, este o experiență minunată să ajungi la oameni care cunosc vinul, care au crescut și au trăit cu el, care au de ales zilnic între zeci de mii de etichete și să-i vezi zâmbind, bucurându-se de un pahar de Negru de Drăgășani, Busuioacă sau Fetească neagră. Singura noutate cu care m-am întors de acolo este aceasta: italienii ne iubesc vinul! Dacă au ocazia să-l descopere, evident…

Cu ce vinuri ați mers la Milano și cum au fost ele apreciate de cunoscătorii care au participat la festival?

M. A.: A fost o selecție de vinuri listate în cadrul programului Deschidem Vinul Românesc, axată, natural, pe soiurile noastre tradiționale. După cum spune o vorbă veche, e mai greu să vinzi Cabernet francezilor… Din partea cunoscătorilor nu am avut surprize – mulți știau deja că facem vin și, mai mult, că facem vin bun. Iar un cunoscător de vinuri nu are, de obicei, prejudecăți, așa că aceasta a fost o categorie de public mai predictibilă. Dar este important că, de această dată, nu au gustat o probă anonimizată dintr-un concurs sau o sticlă adusă de un prieten, ci au putut gusta, grupat, vinuri și soiuri reprezentative pentru industria vinului românesc de astăzi.

Ce sfaturi dați amatorilor de vin care nu au studii în domeniu, dar ar vrea să se bucure de licori de calitate? Cum trebuie să alegem un vin?

M. A.: Un vin trebuie să vă placă, în primul rând. Să fie potrivit pentru acea zi, acel anotimp, acel moment și pentru compania din acel moment. Pornind de la un vin care vă place, puteți începe să studiați – alte vinuri din același soi, alte vinuri de la același producător, alte vinuri din aceeași zonă geografică… Marea plăcere pe care o aduce vinul este descoperirea împărtășită – să descoperi un vin minunat și să te bucuri de el alături de prieteni.

Sunteți ambasadoarea programului Deschidem Vinul Românesc. Care a fost inspirația din spatele acestei idei și ce faceți în calitate de ambasadoare a acestei licori care deschide inimile?

M. A.: Cred că expresia potrivită este „match made in heaven”. Am pornit în acest proiect cu inima deschisă, pentru că împărtășeam același scop: să aducem vinul românesc în atenția lumii. De la adusul vinului bun înapoi pe masa românilor la construirea unei imagini internaționale, a unui brand de țară, am avut doar puncte comune cu programul lansat de Carrefour România. Am muncit la construirea unui portofoliu cât mai reprezentativ pentru potențialul vinului românesc, listăm doar vinuri care ne pot reprezenta oriunde, oricând, iar creșterea vânzărilor de la un an la altul ne anunță că principalul scop, de a aduce vinul mai aproape de oameni, începe să fie atins. Dar mereu se poate mai mult…