Melania Medeleanu – scurt interviu

Ati studiat psihologia. Cum se mai manifesta azi vechile interese?
–  Tot mai acut. Vorbesc mai putin, ascult mai mult. Sunt mai atenta la limbajul nonverbal. Ma implic mai mult acolo unde simt ca pot face ceva.

Mai cititi carti de specialitate?
–  Da. S-a intamplat sa cunosc in ultima vreme oameni din domeniu, de care m-am apropiat. Mai mult decat atat, ei au trezit in mine dorinte adormite, inclusiv pe aceea de a deveni terapeut.

Daca ati ramane pe o insula pustie care ar fi cele 5 carti, 5 filme si 5 oameni pe care i-ati dori cu dvs?
Daca as avea cate 5 din fiecare, insula n-ar mai fi pustie. Ne-am inmulti pe data, am scrie alte carti, apoi le-am transforma in scenarii si n-ar mai dura mult pana cand despre vietile noastre s-ar putea face filme. Aveti mila, nu ma puneti sa fac astfel de selectii.

Ce va sperie cu adevarat?
–  N-am o teama ucigatoare. Nu ma urmareste o frica de care sa nu scap. Am temeri mici – pe care incerc sa mi le explic si sa le rezolv. De pilda azi m-m speriat c-o sa-mi moara leandrul:)

Aveti ceva ce regretati?
–  Da. Faptul ca m-am risipit prea mult in actiuni sau simtiri fara valoare. Ca am amanat prea mult sa reglez relatii sau nemultumiri. Am pierdut timp. Acum insa sunt in recuperari.

Care au fost momentele cele mai fericite ale vietii de pana azi?
–  Am o amintire cu mine jucandu-ma cu mama. Sunt in bratele ei si ea ma arunca si ma prinde. Fericirea in cea mai pura forma a sa: siguranta, afectiune, bucurie, iubire. Sigur ca am fost de foarte multe ori fericita. Dar uitandu-ma in urma, asociez fericirea cu iubirea. E elementul ei esential.

Foto: Arhiva Edipresse (Cosmin Gogu, Sebastian Enache)