Mesajul ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, la trecerea în veșnicie a Papei Francisc
În Lunea Paștelui, când se sărbătorește Învierea Domnului nostru Isus Cristos, simbol al biruinței vieții asupra morții și al speranței eterne, Sfântul Părinte Papa Francisc a trecut la Domnul, lăsând în urmă o moștenire impresionantă de caritate, milostivire și dialog între popoare. Nu putem să nu ne gândim cum ne-a îndemnat în mesajul „Urbi et Orbi”: „Cristos a înviat! În acest anunț e cuprins întregul sens al existenței noastre, care nu este făcută pentru moarte, ci pentru viață. Paștele este sărbătoarea vieții! Dumnezeu ne-a creat pentru viață și vrea ca omenirea să se ridice iarăși!”.
Suntem binecuvântați că am fost contemporani cu un Pontif care a schimbat fundamental modul în care Biserica se raportează la provocările lumii moderne. Jorge Mario Bergoglio – Papa Francisc – va rămâne în istorie ca un reformator îndrăzneț, un promotor neobosit al dialogului și păcii, și mai presus de toate, ca un păstor care și-a condus turma prin exemplul personal de smerenie și slujire.
În cei aproape 12 ani de pontificat, Papa Francisc și-a trasat ca program aducerea Bisericii mai aproape de oameni, în special de cei marginalizați și suferinzi. Alegerea numelui de Francisc, inspirat de Sfântul Francisc din Assisi, a reflectat angajamentul său profund față de săraci și cei excluși. Gesturile sale simbolice – de la spălarea picioarelor deținuților și a migranților, până la îmbrățișarea celor cu dizabilități severe – au arătat lumii că demnitatea umană transcende orice barieră socială sau fizică. Prin inițiativele sale concrete de solidaritate cu cei aflați la periferia societății, Papa Francisc ne-a dat exemplul că adevărata credință se manifestă în acțiuni, nu doar în cuvinte.
Pentru România, vizita istorică a Papei Francisc din 31 mai – 2 iunie 2019 rămâne un moment de referință în istoria relațiilor dintre Biserica Catolică și țara noastră. În timpul Sfintei Liturghii celebrate în Catedrala Sfântul Iosif din București, cuvintele sale răsună și astăzi în inimile noastre: “Să ne gândim la mărturisitorii de seamă ai acestor meleaguri: oameni simpli, care s-au încredințat lui Dumnezeu în mijlocul persecuțiilor. Nu și-au pus speranța în lume, ci în Domnul, și așa au mers mai departe. Aș vrea să le mulțumesc acestor umili învingători, acestor sfinți „de alături”, care ne arată calea. Lacrimile lor n-au fost fără rost, au fost rugăciune care s-a ridicat la Cer și au udat la rădăcină speranța acestui popor… Voi să fiți promotorii culturii întâlnirii, care să dezmintă indiferența și diviziunea și să permită acestui meleag să cânte din toată inima milostivirile Domnului”. Acest îndemn la unitate și slujire reciprocă reprezintă una dintre cele mai importante moșteniri ale vizitei sale apostolice în România, cea de-a doua a unui Suveran Pontif în țara noastră.
Pentru Biserica Catolică din România, pontificatul Papei Francisc a fost marcat de momente istorice de o profundă semnificație spirituală. Beatificarea Fericitului martir Vladimir Ghika la București (30 august 2013) și cea a Fericitului Episcop martir Anton Durcovici la Iași (17 mai 2014) au adus în lumină mărturiile lor eroice de credință în fața opresiunii regimului totalitarist comunist, oferind Bisericii noastre locale un model de sfințenie pentru prezent.
Tot Papa Francisc ne-a făcut darul beatificării celor șapte Episcopi martiri greco-catolici în 2019, chiar în timpul vizitei sale la Blaj (2 iunie 2019), ca recunoaștere supremă a jertfei lor pentru credință în timpul persecuției comuniste. O altă Fericită din România, Veronica Antal, a fost ridicată la cinstea altarelor tot în timpul pontificatului Papei Francisc (22 septembrie 2018).
Vizita apostolică în România a Papei Francisc a subliniat, mai mult decât orice discurs, mesajul de fraternitate adus de Papa Francisc – promotor consecvent al ecumenismului și al dialogului interreligios, care ne-a amintit că milostivirea și caritatea sunt un limbaj universal. Tot ca mărturie a acestei viziuni ecumenice, chiar acum câteva săptămâni, pe 25 ianuarie, Papa Francisc și-a manifestat deschiderea pentru o dată a Paștelui comună pentru toți creștinii.
Pentru episcopii, preoții, persoanele consacrate și credincioșii catolici din România, Papa Francisc a fost un părinte spiritual care a înțeles profund realitățile locale și a încurajat constant dezvoltarea unei Biserici vii, implicate activ în viața comunităților din care face parte.
În ultima sa Enciclică „Dilexit nos” („Ne-a iubit”), despre Preasfânta Inimă a lui Isus, Papa Francisc ne-a lăsat un prețios testament spiritual, reînnoind înțelegerea tradiției și relevanței iubirii umane și divine a Inimii lui Isus Cristos. Papa Francisc ne-a chemat la o reînnoire a devoțiunii autentice, pentru a nu pierde din vedere tandrețea credinței, bucuria slujirii și ardoarea misiunii – în orice circumstanțe de viață ne-am afla.
În aceste momente, comunitatea catolică din România se unește în rugăciune cu întreaga Biserică Universală. Jubileul 2025, pe care Papa Francisc l-a vrut sub titlul „Pelerini ai Speranței” ne va aminti pe tot parcursul acestui an de importanța speranței creștine – fie ca acest mesaj să rămână moștenirea Papei Francisc pentru noi. Totodată, nu vom uita niciodată îndemnul Papei Francisc „Să mergem împreună”, motoul sub care s-a desfășurat vizita sa în România, mai actual acum ca oricând.
În numele comunității din Arhidieceza Romano-Catolică de București, împreună cu clerul și credincioșii, înălțăm rugăciuni pentru odihna veșnică a Papei Francisc și cerem Domnului să ofere mângâiere și putere întregii sale Biserici în aceste zile, în care Învierea lui Cristos ne dă speranța vieții veșnice.
