„Modele de femeie” împotriva stereotipurilor de gen
Naționala Feminină de Fotbal continuă campania „Modele de femeie” împotriva stereotipurilor.
Suntem învățați de mici că fetele trebuie să fie empatice, să aibă grijă de casă, iar băieții trebuie să fie puternici, să nu plângă niciodată, doar nu sunt femei.
Stereotipurile de gen creează credințe limitative
Aceste stereotipuri de gen creează credințe limitative și fac ca, odată ajunși la maturitate, oamenii să creadă că așa este normal, că rolul femeilor se rezumă la a avea grijă de casă, de copii și de a sta la cratiță.
Probabil nu există femeie care să nu se fi lovit cel puțin o dată în viață de un stereotip de gen la job sau în practicarea vreunei pasiuni considerate până nu demult una tipic bărbătească, de exemplu. Însă din fericire lucrurile încep să se schimbe, și un rol important în schimbarea mentalităților îl joacă chiar Naționala Feminină de Fotbal a României.
Deși Naționala Feminină împlinește anul acesta 34 de ani de la înființare și sunt peste 100.000 de fete şi femei înrolate în cluburi mixte și feminine din toată țara, față de aproximativ 330 de participante câte erau la începutul anilor ’90, jucătoarele noastre încă se lovesc de stereotipuri de gen și misoginism.
Campania „Modele de femeie” continuă
Tocmai din acest motiv, în 2023, prin intermediul campaniei Modele de Femeie, lansată de FRF împreună cu Next Advertising, Naționala Feminină de Fotbal a devenit un vector pentru normalizarea rolului femeii in societate, nu doar în fotbal, ci oriunde. Anul trecut s-a vorbit despre femei și performanță, despre accesul la meserii considerate până acum bărbătești, dreptul de a face copii când și dacă vor, dreptul de a fi remunerate după criterii profesionale, nu fizice.
Iar dacă în 2023 campania își propunea să normalizeze prezența femeilor în fotbal, ca o continuare firească, scopul celei din acest an este normalizarea susținerii lor, iar startul acestei susțineri este întotdeauna în familie.
Modele de femeie 2024 prezintă: ALBUM DE FAMILIE
Modele de femeie 2024 prezintă: ALBUM DE FAMILIE cu file de poveste din copilăria jucătoarelor și nu numai, file ce au luat naștere prin susținerea avută din partea părinților, a fraților și a surorilor, a bunicilor, a colegilor din curtea școlii sau a profesorilor. Pentru că jucătoarele noastre sunt ceea ce sunt astăzi grație susținerii primite atunci.
Campania „Modele de femeie” continuă așadar, pentru că încă este nevoie de multă muncă pentru a schimba mentalități și a putea oferi același suport pe care îl primesc bărbații și femeilor din fotbal. Cu toate că joacă în condiții mai grele decât cele ale colegilor lor, au parte de valorizare financiară mai redusă, doar de încurajări timide ale suporterilor și se lovesc de prejudecăți de gen, fetele de la Naționala Feminină de Fotbal joacă fotbal la fel ca și băieții, cu pasiune și dedicare.
Florentina Olar, căpitanul echipei
Dar hai să descoperim împreună poveștile de susținere ale fetelor din componența Naționalei și să începem cu Florentina Olar, căpitanul echipei!
Povestea Florentinei Olar, căpitanul Naționalei, nu se oprește când ea devine mamă, o dată și încă o dată. Ci continuă cu antrenamente și meciuri.
Asta pentru că soțul ei, Rares, stă acasă în concediu de paternitate, îl duce și îl ia pe Patrick de la grădiniță, pregătește biberoanele sau pătuțul lui bebe Dominic, schimbă scutecele, iese cu copiii în parc, spune povești de noapte bună.
Pozele de familie nu lipsesc nici acum, când Florentina a revenit pe gazon în plină formă, după naștere. lată-i pe toți pe marginea terenului în cantonamentul Naționalei: un tată sportiv, fost fotbalist, hrănindu-l pe micul Dominic cu lingurița de piure, lângă Patrick, care-și exersează driblingul. În timp ce mama lor, o forță în atacul nostru, urca neobosită cu mingea spre poartă, la antrenament.
Povestea Florentinei în fotbal continuă datorită bărbatului care își joacă rolul de susținător în tribune și acasă. Hai, Florentina. Hai, Rares
Teodora Meluță
Teodora Meluță este un model de fată susținută de tatăl și de frații ei în această carieră. Atunci când fratele ei, Andrei, a intrat la clubul Arsenal București, Teo s-a lovit de un stereotip de gen, își dorea să fie acceptată și ea, însă președintele clubul a zis „ce să caute o fată între băieți?”. Acest lucru însă nu a împiedicat-o să ajungă acolo unde este acum, fundaș în cadrul Naționalei Feminine de Fotbal a României.
Povestea lui Teo Meluță începe între frații ei, Andrei și Alex, cu care descoperă plăcerea fotbalului pe maidanele din Sălăjanul copilăriei. Dar când Andrei, cu 2 ani mai mic, intră la clubul Arsenal din București (fost ACS Chimistul) și Teo vrea să-l urmeze, președintele se opune: ce sa caute o fată între băieți? Părinții insistă, se informează, află că fetele pot juca la băieți, la categoria de vârstă cu 2 ani mai mică, si iar insistă – până când antrenorul lui Andrei o primește și pe Teo. E atât de fericită când își îmbracă primul trening de antrenament cu însemnele clubului, încât nici Alex nu poate rămâne deoparte și se înscrie la grupa lui de vârstă.
Nu-i ușor, dar părinții reușesc să fie peste tot: de pe marginea terenului de antrenament, la meciurile copiilor din weekenduri. Le vedem zâmbetele largi, în poza de la finalul unui turneu câștigat cu clubul lor, la ambele grupe. Teo și Andrei împart o cupă, Alex o ridică pe a lui, iar părinții îi încadrează, mândri nevoie mare. Așa arată o familie fericită.
Dacă ar putea da timpul înapoi, tot in echipa aceea ar vrea să înceapă: acolo, intensitatea jocului și tehnica băieților au format-o pe Meluță ca jucătoare. Dar de la 14 ani, fetele pot activa doar în echipe feminine. lar Meluță pășește între campioanele de la Universitatea Cluj. Urmează trofeele, convocarea la 15 ani, transferul în Elveția, accidentarea și revenirea în țară, la Poli Timișoara. Povestea ei e fericită chiar și în vremuri grele pentru fotbalul feminin. Datorită susținerii emoționale și financiare a părinților, și cu implicarea fraților ei.
Ștefi Vătafu
Cuceriți de pasiunea fetei lor, părinții lui Ștefi Vătafu – mijlocaș, devin nelipsiți de la meciurile ei. Ea se numără acum printre golgheterele naționalei.
Povestea Ștefaniei Vătafu începe într-o familie în care, până la ea, n-au existat nici fotbaliști, nici microbiști. Fetița aude chemarea mingii și iese la miuță cu vecinii de la bloc. Singura fată între băieți, „una de-a lor”, Ștefi e în largul ei la fotbal. lar din discuțiile înflăcărate cu vecinul ei dinamovist, domnul Nelu, se naște idolul copilăriei ei: Florentin Petre.
În clubul masculin de fotbal din Râmnicu Vâlcea, unde joacă de la 9 ani, Ștefi e deja mijlocașu „bătăios” pe care băieții ei se bazează și să urce-n atac, și să intercepteze-n apărare. lar părinții ei, cuceriți de pasiunea fetei, devin nelipsiți de la meciurile de weekend. lată-i pe băncuțe, mândri de fata lor, fără să le pese de comentariile celor ce constată cu stupoare că mijlocașul băieților e de fapt fată.
În povestea lui Ștefi, băieții care i-au făcut loc între ei joacă rolul de susținători. Cu mult înainte ca fetița tunsă scurt să fie mijlocașul de azi.
Ioana Bălăceanu
Ioana Bălăceanu este unul dintre atacanții Naționalei Feminine de Fotbal și în doar 2 ani a trecut de la Naționalele de tineret U15, U16 și U17 la prima reprezentativă pentru naționala de senioare a României.
Povestea loanei Bălãceanu începe cu driblingurile din parc cu Radu, cel mai bun prieten și verișorul ei. Dar continuă printr-o întâmplare al cărei protagonist este Ovidiu Tica, antrenorul de la CSS Dinicu Golescu. Cum vecinul Radu e înscris la echipa lui, loana îl însoțește și-l așteaptã pe margine, jucându-se singurã cu mingea. Și într-o zi, antrenorul o cheamã pe teren sã vadã dacã îi place; iar fetei de 8 ani îi place asa mult, încât seara ajunge acasã și vrea doar sã fie iar zi, la antrenament.
Vreme de 5 ani, o vedem acolo: jucând cu Radu, apoi și la altă categorie de vârstă, punându-și toatã energia în sprinturile pe care două echipe de băieți se bazeazã la meciuri. Până la 14 ani, când trebuie să activeze într-o echipă feminină, așa că se transferă direct la campioana Universitatea Cluj. la când loana e aleasă la Natională într-o preselecție la Bucuresti, știe că drumul ei în viață va fi fotbalul.
În povestea loanei, antrenorul de la băieți care i-a deschis drumul în fotbal joacă rolul de susținător.
Camelia Caesar
În povestea Cameliei Caesar, tatăl, care i-a dat libertatea să-ți găsească fericirea pe teren, joacă rolul de susținător. Astfel ea a ajuns să joace ca portar la AS Roma, echipa lui preferată, dar să fie convocată și la Naționala Feminină de Fotbal.
Povestea Cameliei Ceasar începe în familia care a pus pe primul loc fericirea copiilor. La tatăl ei cunoaște fericirea microbistului care își vede echipa câștigând. lar când familia se mută la Torino, Camelia și cei doi verișori descoperă împreună fericirea pe teren. Pe la 8 ani, când verișorii se înscriu la un club local și ea vrea să-i urmeze, tatăl ei zice da din prima; iar mama, căreia i se pare un sport agresiv și nepotrivit pentru fete, se lasă convinsă de pasiunea fetiței care nu ratează niciun antrenament, fie ploaie, fie caniculă. lar când Camelia vine în țară vara, nici bunica nu pleacă urechea la gura satului care nu înțelege ce caută o fetiță la fotbal, singură între băieți, ci se bucură să-și vadă nepoata fericită.
În Albumul lor de familie, îl vedem pe tatăl care o aduce cu mașina la antrenamente și meciuri.
Întotdeauna pe marginea terenului, dar fără să strige indicații, lăsându-i Cameliei libertatea să greșească și să găsească singură soluții. Așa își descoperă ea nu doar reflexele iuți, ci și puterea de a reveni după un gol. Acea responsabilitate a portarului care nu pică la prima greșeală, ci o primește ca parte din joc și cale de a învăța.
Acestea sunt doar câteva din poveștile de susținere ale fetelor care luptă zilnic cu stereotipurile de gen.
Te invităm să descoperi și poveștile colegelor lor și să susții întreaga Națională Feminină de Fotbal a României în ultimul meci din cadrul WEURO 2025: România – Armenia, ce va avea loc pe 16 iulie pe stadionul „Arcul de Triumf”.
