Modele pozitive

„Sunt o optimista inchipuita“
Melania Medeleanu, jurnalist
Pentru ca refuz eticheta de pesimist, dar nici nu cred ca binele invinge raul, am ales sa fiu optimista inchipuita. Imi inchipui nu ca viata e frumoasa ci ca… nu e urata. Prietenii mei sunt uimiti atunci cand, intrebandu-ma despre viata, le spun ca nu astept decat sa treaca. In orice moment al ei m-am aflat, nu i-am gasit niciodata sensul. Drept pentru care am decis sa nu-l mai caut.
Nu sunt nefericita, nu ma supun rigorilor de dictionar din dreptul cuvantului „pesimist“.

Pentru ca, oricat de greu mi-ar fi fost, intotdeauna am stiut ca, daca nu maine, atunci poimaine, daca nu poimaine atunci peste o luna sau peste un an va fi altfel. Dar nu e nici macar celebra intuitie feminina la mijloc, ci o gandire accesibila oricui. E pur si simplu inevitabil pentru cineva sanatos, ca la un moment dat sa-i fie si bine. Poate pentru ca felul in care e construit omul nu permite o drama continua. In una dintre ultimele sale interventii televizate, Octavian Paler spunea ca disperarea e o forma de speranta. N-am nici atata disperare si nici atata curaj sa sper.

Dar pentru ca trebuie sa compensez cu ceva, fur: zambetele oamenilor din jur, energia lor, orice raza de soare primavara ma ridica. Imi inchipui ca, daca imi fac treaba bine, ma voi simti mai bine. Imi inchipui ca, daca reusesc sa fac un om fericit, ma voi hrani din fericirea lui. Iertata-mi fie sinceritatea. Dar sa fi vorbit despre gandire pozitiva si atitudine constructiva, (lucruri importante in evolutia unei fiinte dar pe care rareori le regasesc in mine) m-ar fi facut sa ma simt ca o candidata la titlul de „miss“ care, intrebata fiind despre dorintele sale, ar spune cu un zambet larg: „…world peace”.

Daca reusesc sa fac un om fericit, ma voi hrani din fericirea lui