Modele pozitive

„Alinarea sufletului meu este mama“
Maia Morgenstern, actrita
Am trecut si mai trec inca prin perioade grele. Sau pe care le percep eu ca fiind grele. Dar cred ca sunt un fel de „Canuta-om-sucit” sau „Gica Contra”. Ceea ce pentru altii pare normal, obisnuit, eu pot considera o greutate. Acolo unde altii privesc situatia ca fiind insurmontabila, eu reusesc sa ma mobilizez. Nu tratez niciodata lucrurile cu usurinta. Ma tem de superficia­litate. E o boala grea si molipsitoare. Incerc sa ma vaccinez impotriva ei. Am invatat sau poate ca am in instinct sa raspund incercarilor care ma depasesc, care ma strivesc, printr-un fel de acceptare.

Las sa treaca valul. De foarte multe ori activitatea fizica ma ajuta. C¢teodata e at¢t de greu, incat nu reusesc sa ridic nici un degetel. Fac miscare, fac sport si cu copiii mei fac o sumedenie de genoflexiuni si tractiuni c¢nd ne jucam! Am avut si momente foarte grele c¢nd am trecut pe l¢nga niste depresii, daca nu cumva am si gustat din sosul asta. Din care m-am scos, sau, mai cur¢nd, m-a scos nevoia celorlalti de mine: parinti, copii, oameni dragi. Nu sunt o fiinta serena la orice ora din zi si din noapte. Lucida, da.

Si nu ma imbat cu apa rece. Persoanele care ma ajuta sa-mi destabilizez falsele echilibre construite pe autocompatimire sau auto­multumire sunt tata si sotul meu, a carui daruire fata de profesia lui de medic ma seduce permanent. Dar alinarea neconditionata a sufletului meu este mama.

Am in instinct sa raspund incercarilor care ma depasesc printr-un fel de acceptare.