Monica Bellucci – Am vrut sa devin repede femeie

Credeti in predestinare?

M.B.: Cred ca avem instincte naturale foarte puternice. Nu ne cunoastem indeajuns si cred ca incercam sa facem lumina asupra a ceea ce avem in noi insine. Daca am putea, am vedea cata forta avem de fapt.

Ce vedeti in dumneavoastra?

M.B.: Ah… Stiam ca ma veti intreba asta. Ei, glumesc… Acesta este un moment foarte important pentru mine, dar nu stiu daca va dura la nesfarsit. Stiu ca voi imbatrani, ca voi muri; si acum vizitez adesea persoane mai in varsta decat mine, oameni dragi, care vor muri inaintea mea. Cred ca trebuie sa trec si eu prin aceste lucruri oribile ale vietii.

Actoria este visul dumneavoastra indeplinit?

M.B.: Da, este ceea ce visam sa fac. Ador ceea ce fac.

Fiica dumneavoastra va va calca pe urme?

M.B.: Acum nu stiu daca va fi sau nu actrita. Va avea pasiunile ei si daca vrea actorie, asa sa fie. Dar actoria iti da un soi de viata cam… nebuna.

Ca mama, stiti deja ca va veni o zi cand va vrea sa faca propriile alegeri, nu? Ca va deveni rebela in fata familiei?

M.B.: Acum fiica mea nu este foarte mare, are numai cinci ani, o imbrac, ii spun ce sa faca, ma ocup zilnic de educarea ei. O iubesc si ii imprim o directie, dar intr-o zi va avea 14 ani si ma va uri si imi va spune ca vrea libertate, nu vrea sa fie ca mine, nu ii place cine sunt eu…

Si va fi o etapa normala, pentru ca face parte din cresterea ei. Cand creste, are nevoie sa ma deteste. De aceea acum sunt cu ea mereu, pentru ca timpul trece si nu va fi mereu asa de idilic. La un moment dat vine si rebeliunea, cand ne refuzam parintii. Dar trebuie sa facem asta, ca sa crestem.

Ati avut si dumneavoastra acest tip de rebeliune?

M.B.: Daca nu o ai, inseamna ca ai alte probleme. Nu devii femeie, ramai fetita.

Cum a fost copilaria dumneavoastra?

M.B.: Minunata! Am avut parinti tandri, foarte buni cu mine. Dar poate ca este la mijloc si independenta mea. Am refuzat acea copilarie pentru ca nu imi place sa mi se spuna ce sa fac.

E ceva ce detest. Am vrut sa devin femeie foarte repede. La 14 ani eram deja adulta, am devenit independenta foarte repede, am inceput sa lucrez la o varsta tanara, eram deja pe picioarele mele, desi eram inca la scoala.

De aceea aveti roluri feminine atat de puternice in cariera dvs.?

M.B.: Da. In familia mea, femeile au fost mereu foarte feminine si materne: mama, matusile mele, bunica… Bunica mea avea 80 de ani si tot se dadea cu ruj rosu ca sa mearga la biserica.

Am iubit-o tare mult. Nu mai traieste, dar era o femeie mica si gratioasa. Si un strop de ruj rosu si, gata, ai totul. Toate celelalte purtau tocuri si se machiau.

Ei bine, eu am vrut sa ajung ca ele foarte repede, de aceea am vrut sa cresc foarte repede.

Dar este si o modalitate de a manipula barbatii? Nu?

M.B.: Este parte a intuitiei feminine manipularea barbatilor. Si barbatii sunt mai simplu de manipulat. Femeile sunt altfel. Eu am acea alchimie speciala cu ele.

In cinci minute, pot spune cum e o femeie. Si ele vor sti cum sunt eu. Si vor sti ca dincolo de frumusete trebuie sa mai fie ceva, nu le poti minti.

Barbatii se opresc la infatisarea exterioara, le ia mai mult timp sa afle cine esti. Dar, sigur, frumusetea aduce avantaje in cariera, o spunea si Oscar Wilde, dar daca dupa cinci minute de privit nu mai e ceva care sa sustina curiozitatea, frumusetea ta va avea viata scurta. Nu mai e nimic dincolo de ea.

Sunteti atat de frumoasa, incat in fiecare film exista si o scena de amor. O luati ca pe un compliment?

M.B.: Cand joc un personaj, joc o femeie intreaga, povestea ei, o femeie adulta care are copii, probleme, poate sa fie urata, poate sa fie frumoasa.

Sunt femei care poate ca sunt de-a dreptul urate – si eu trec printr-o transformare, iar aceasta transformare ma face mai urata in anumite feluri.

Dar ma ajuta sa inteleg ce o panicheaza, de ce sufera, ce anume o face sa fie confuza… Cred ca orice femeie are, intr-un moment sau altul al vietii, dileme si probleme de identitate.

Viata te scoate din tine insuti, te poate face sa pierzi legatura cu ceea ce esti.