Monica Macovei – „Noi femeile suntem mai perseverente, mai morale”
Echilibrata si cerebrala, Monica Macovei a raspuns provocarii noastre de a vorbi despre femeile la putere. Ne povesteste aici experienta ei in politica si incurajeaza femeile sa isi urmareasca idealurile.
Intalnirile personale importante
Mama. Cea care in ’89, la Revolutie, mi-a explicat ce si cum e cu Iliescu. Ca moment in viata, m-a schimbat anul de masterat in Drept Constitutional Comparat, facut in mai multe tari, inclusiv in SUA.
Atunci am vazut ce e democratia, am citit, am discutat mult cu oameni destepti (erau anii ’92-’93). Apoi lucrul la Asociatia pentru Drepturile Omului. De atunci, am stiut ce vreau sa fac: drepturile omului si reconstructie societati sau sisteme juridice in state post-razboi.
Am petrecut un an si ceva in Kosovo, in Bosnia – trei ani. Am vazut cat e de fascinant si de dureros. In fiecare zi se intampla ceva.
Nimic nu e previzibil cand reconstruiesti in Kosovo sau Bosnia, cand incerci sa ajuti familii care pierdusera membri si pierdeau in continuare, sa faci pace intre ei.
Am facut peste 100 de misiuni pentru Consiliul Europei. Asta mi-a dat un simt al intelegerii rapide a lucrurilor, experienta de a lua decizii sub presiune.
Lucrul in comunitatea internationala a venit cu experienta diversitatii. Fiecare lucreaza altfel, vine cu o viziune de lucru proprie, iarasi un castig foarte mare.
Am invatat sa vorbesc putin, la obiect, sa scriu scurt. Daca te duci cu trei-patru pagini, nimeni nu citeste. Esti intrebat numai: „Ce vrei? Cat costa? De ce vrei asta si cum masori progresul? Care sunt riscurile?“.
Am invatat apoi sa fac de toate. In Kosovo, eram senior human right adviser pentru Consiliul Europei la OSCE. Seful meu era un neamt, care mi-a spus ca ma voi ocupa de bugetul de un milion de dolari cu care sa facem institutia Avocatul Poporului.
Eu i-am zis ca sunt consultant, nu fac bugete, ca „noi, in Romania, avem contabili“, etc. El mi-a zis: „Vei face bugetul“. Si am invatat atunci sa fac bugete!
Acum mi se pare simplu si util ca, in functie de manager, sa stii sa bugetezi. Daca vrei sa atingi un scop, trebuie sa-ti programezi banii, nu?
La Ministerul de Justitie, cand am inceput sa verific bugetele de la Administrativ, ii puneam sa explice cifra cu cifra si rubrica de rubrica.
La Guvern, fiecare ministru vrea sa ia bani de la ceilalti. Si acolo verificam bugetul. Ei credeau ca ma vor pacali. Aceste experinte, care sunt altfel decat cele din Romania, te invata sa faci de toate.
Alt exemplu: in Kosovo nu mai erau judecatori si procurori. Totul fusese ars in ’99, nu mai existau arhive. Am impartit Pristina pe zone si, cu interpreti alaturi, am inceput sa batem la usi si sa-i intrebam pe oameni daca printre ei se afla si juristi.
Gaseai omul pana la final. Ii intrebam: „Aveti cumva o diploma?“. Ni se raspundea: „Nu, ca a ars diploma“. Si nu aveai cum sa verifici.
Asadar, ne-am apucat sa invatam lucruri din codurile lor civile, penale, administrative, ca sa putem pune intrebari de verificare, sa aflam care e jurist.
Cum ma repliez dupa esecuri
Nu ma opresc sa-mi plang de mila. Evident ca, daca ai un vis, un scop important, nu are cum sa-ti fie usor. Tot ce e greu, iti iese la final, nu din prima.
Nu trebuie sa te opresti. Prima incercare nu poate fi decat esuata, daca e ceva greu. Mi-am propus schimbarea clasei politice in Romania.
Nu are cum sa iasa din prima, nici din a treia, nici din a patra. Dar sunt o fire persistenta. Am vazut ca merge, persistenta da roade.
Foarte multa lume se asteapta sa cedezi, mai ales cei de mai sus. „Bine, sefu’… renunt.“ Eu, insa, nu sunt prea obedienta. Refuz ceea ce nu vreau sa fac.
L-am refuzat pe primul ministru, de exemplu. Va recomand sa incercati, e amuzant sa spui „nu“ unui sef. Sa vedeti cum reactioneaza. Te uiti in ochii lor si refuzi. Ii lasi fara replica! Daca te concediaza, ce? Conteaza respectul fata de tine, fata de valorile tale. Tu esti mai important decat seful.
Sunt multi oameni care spun ca nu se va schimba nimic in Romania. Iar eu le raspund: „Ba da! Se poate!“ Daca pornesti cu acest gand, ca nu e posibil si nu contribui cu nimic, nici macar la patru ani, la vot, daca nu te implici, atunci tu subscrii la starea de fapt.
Sa mai iasa inca un milion la vot de fiecare data si se schimba tot. Am crezut mereu ca se poate. Trebuie sa vrei. Nu sa vrei sa pui un prieten in functia aceea, ci un independent, care te refuza si pe tine daca ii ceri sa-ti puna o pila.
Nu e greu. Trebuie sa te respecti pe tine, e cel mai normal lucru. Sunt incapabila sa pacalesc, sa mint, nu pot sustine o minciuna, ca peste o ora uit ce am zis.
Pe cine admir & ce ma motiveaza
O admir pe Margaret Thacher. Era o perseverenta. Ma motiveaza ideea ca trebuie atins visul, scopul. Daca nu avem un vis mare, ne taram prin viata. Poate fi unul personal, sa faci o anumita scoala, sa devii frizer etc. Depinde ce iti doresti.
Sa-ti doresti mereu mai mult si mai bine. Sa citesti ce nu ai mai citit, sa faci lucruri pe care nu le-ai mai facut. Sa faci altceva tot timpul, sa schimbi cariera la un anumit numar de ani. Eu, cand vad ca in Parlament stau unii de 26 de ani… Cred ca ei nu stiu sa faca altceva.
Sa stii sa faci lucruri multe iti permite sa poti sa spui „nu“. Cel mai rau lucru e sa pleci? OK, dar tu stii sa faci si altele, esti pe picioarele tale. In politica numai astfel de oameni trebuie.
Politica nu e un job, e o misiune, o faci ca sa servesti societatea, sa dai ceva inapoi. Unii sunt pasionati de o viata de politica si vor sa rezolve ceva anume: educatia, sanatatea etc.
Sfat pentru tinerele care vor sa intre in politica
Este nevoie de femei in politica, eu as vrea sa fie mai multe. Suntem mai perseverente, mai morale, mai obisnuite sa facem multe lucruri deodata si sa muncim mult.
Pentru ca asa au facut mereu femeile: si casa, si munca. Sfatul meu este sa o faca numai daca isi doresc, nu pentru ca din politica se pot castiga bani sau favoruri.
Daca ele le vor sa schimbe ceva in sanatate, soarta copiilor, in antreprenoriat, etc., sa stie ca o perioada trebuie sa detii puterea ca sa poti duce asta la indeplinire, e mai sigur. Dar numai pentru acest scop.
Foarte multi romani o duc foarte bine. Sunt directori de companii, afaceristi etc. Dar vine un moment cand te uiti in jur, vezi ca tu ai mers inainte, te-ai dezvoltat, dar tara nu s-a schimbat.
Atunci spui: „Sa fac ceva pentru tara, sa fie bine si pentru ceilalti“. Am stat de vorba cu unii care au avut o revelatie dupa Colectiv. Ei spuneau ca, pana in momentul Colectiv, credeau ca era destul sa-si faca bine job-ul, societatea va avansa daca ei isi fac treaba.
Dar a venit clipa cand au vazut ca nu-i asa. Nu ajunge, ca sa se dezvolte tara. Cei din politica sunt fericiti sa uiti tu de ei, sa nu te duci la vot. Si au decis sa se implice. Patru ani sau trei ani din viata, daca te implici, ajuta.
Monica Macovei este jurista si politiciana. A fost Ministru al Justitiei intre 2004 si 2007. In aceasta calitate Monica Macovei a initiat reforme in justitie (cerute de UE) fapt ce a contribuit la acceptarea Romaniei in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007. Din 2009 este europarlamentar. A candidat la alegerile prezidentiale din 2014.
Foto: Nemethi Barna
A consemnat Iuliana Alexa
