Now Reading
Olimpia Melinte – „Am invatat ca nu exista «nu pot»“

Olimpia Melinte – „Am invatat ca nu exista «nu pot»“

Revista Psychologies

Suava, cu un aer de aristocrata rusoaica, Olimpia Melinte, crescuta si educata la Iasi, face teatru si film in Bucuresti si in alte tari. O actrita discreta, neobisnuit de frumoasa si de cuminte… Te invitam sa o descoperi alaturi de noi.

 

Olimpia, mereu alta

Cred ca cel mai dificil lucru pentru mine este sa vorbesc despre cine sunt. Pentru ca sunt, zi de zi, alta, sunt alta cu fiecare intalnire noua, cu fiecare rol nou, cu fiecare carte citita sau cu fiecare calatorie in care pornesc.

Cred ca as putea spune ca-mi place sa invat – asta ma defineste intr-o oarecare masura, aceasta permanenta dorinta de cunoastere.

Si apoi, mai sunt si fiica, sora, sotia, mama – toate atributele astea care ma implinesc si ma fac sa fiu responsabila, alintata, tematoare, indragostita – intr-un cuvant, fericita.

Familia este echilibrul si refugiul meu, e locul unde pica toate mastile si devin eu, cu mii de zambete, cu bucurii mici si vise in toate culorile.

Reprezentativ pentru mine e zambetul fiului meu, care sterge toate grijile si uratenia lumii in care traim; e un film bun, o melodie frumoasa, o expozitie, un spectacol; sunt palmele muncite ale batranilor de la care cumpar una, alta din piata si care imi amintesc de bunicii mei; sunt serile cu prietenii si puterea pe care o avem fiecare de a fi mai buni.

 

Proiecte profesionale

A fost reintalnirea cu echipa filmului Selfie pentru a filma partea a doua (care va avea premiera in luna mai); apoi lucrul la filmul Perfect sanatos, o colaborare de-a dreptul fascinanta, alaturi de minunata regizoare Anca Damian.

In momentul de fata, un spectacol de teatru la care lucrez de zor si scurt metrajul Home Robot for Lonely People regizat de Biser Djonev.

 

Premiul Goya

Premiile Goya au fost o sansa si un privilegiu. Dar premiile raman un fel de a stabili o ierarhie in care eu nu cred cand vine vorba de arta.

Cred in artistul care nu se lasa influentat nici de critica pozitiva, nici de cea negativa, pentru ca stie foarte bine ca aceste castele de nisip in forma de premii sau vorbe se darama la prima adiere.

Prin urmare, un premiu, o nominalizare inseamna o recunoastere care nu schimba prea multe, ci iti ofera doar ceva mai multa incredere si un pic mai multa speranta.

 

Cea mai frumoasa amintire

Am copilarit la Iasi, intr-un oras in care lumina e ca de miere; pe fiecare strada gasesti cate un tei si cel putin o pisica; un oras in care anticariatele si expozitiile de arta sunt la fiecare pas. Asa ca m-am bucurat de niste vremuri aventuroase si cu aer tare  boem. Am atatea amintiri!

Dar, la acest exercitiu, copilul din mine se intoarce de fiecare data la iarnadin casa bunicilor, cand lemnul sfaraia in soba, iar eu jucam tabinet cu bunicul sau ii citeam din Ionel Teodoreanu.

Sau la zilele friguroase cand ieseam in gradina, imbracata de bunica ca un eschimos, de abia ma mai puteam misca, si construiam o casuta in zapada, care devenea cazemata mea si a roscovanului Grivei.

Cred ca am nostalgia zapezilor de altadata, cu florile de gheata din fereastra si vantul care suiera pe sub usa de la intrare.

 

Entuziasm si frica

Ma entuziasmeaza un proiect nou, o calatorie, un pahar de vin cu prietenii, o zi in parc alaturi de fiul meu. Ma sperie teribil fluturii de noapte si gandul disparitiei celor dragi.

 

Admiratie

Ii admir pe cei care au scris istorie prin arta lor, ca Brancusi, Dali, Tarkovski sau Berlioz; pe cei care au schimbat oamenii, au infrumusetat lumea si si-au dedicat toata viata crezului lor artistic – sunt multi, frumosi, nebuni si ii admir pentru consecventa lor, pentru ca au avut curajul sa viseze si pentru ca au stiut sa fie liberi.

 

Mentorii

N-am avut un mentor, in adevaratul sens al cuvantului. Am luat cat am putut de la oamenii pe care ii pretuiesc, pentru ca asa cresti in meseria asta.

Am avut niste profesori minunati, care mi-au pus bazele actoriei si s-au luptat cu toti demonii mei si de la care am invatat foarte multe.

Am invatat ca nu exista „nu pot“, ca toate neajunsurile pe care le am sunt doar in mintea mea, ca merita sa joci oriunde atat timp cat asta te face fericit, ca punctualitatea e ca o cartea de vizita si ca fiecare e responsabil pentru arta lui.

 

Carti, flori, fete si baieti

Imi place mult sa citesc, simt ca pasiunea asta imi pune la incercare rabdarea si se joaca frumos cu imaginatia mea.

Incerc sa citesc destul de organizat, am avut o perioada in care i-am devorat pe rusi (Tolstoi, Dostoievski, Puskin, Goncearov, Lermontov) si-au ramas, de departe, preferatii, mei.

Ulterior, i-am descoperit pe Saramago, Marquiez, Llosa; imi place mult Anna Gavalda si Alexandre Seurat. Citesc poezie cu nesat: pe Iv cel Naiv, Anna Akhmatova, Nichita Stanescu, Ana Blandiana – ii port cu mine peste tot.

Din literatura romaneasca contemporana l-am citit cu drag pe Mircea Cartarescu si il citesc in continuare, scrie ca pentru mine, cu el am crescut, l-am descoperit in liceu si il redescopar cu fiecare roman nou.

De curand, am prins drag de felul cum scrie Marius Chivu. Hobby-uri? Sport de toate felurile si in toate modurile, imi place sa pictez si sa ma plimb prin lume cu cortul.

 

Jurnalismul

M-a atras posibilitatea de a invata, de a-i asculta pe oameni, de a-i descoperi. Mi se pare fantastic felul in care jurnalistul se documenteaza, intra in universul interlocutorului si incearca sa se puna in pielea lui pentru o comunicare perfecta.

Cred ca jurnalismul, ca si actoria, creeaza personaje, povesti si poate schimba lumea. Este o meserie interesanta, dar mult prea superficial facuta la noi.

 

Olimpia Melinte a absolvit Arta Dramatica la Universitatea „George Enescu“ (Iasi) si Facultatea de Jurnalism la Bucuresti.

Debutul ei in film i-a adus o nominalizare la Premiile Gopo in 2010. Rolul din Sette opere di misericordia (2012) i-a adus un premiu la Bobbio Film Festival in Italia.

E singura actrita romanca ce a castigat premiul Revelatia Anului la Gala Uniunii Actorilor din Madrid si a fost nominalizata la categoria Cea mai buna actrita tanara la Premiile Goya (Oscarul spaniol).

 

Foto: Andreea Goia

Makeup: Marian Tanase

Hairstyle: Adonis Enache

Stilism: Irina Hartia

Vestimentatie: Acne Studios, in magazinul The Place X; Irina Marinescu, in Molecule-F Concept Sore; Escada Sport; Mihaela Glavan.

 

A consemnat Iuliana Alexa

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top