Olivia Wilde – Nu ma torturez cu indoieli
Ai crescut intr-un mediu intelectual elitist. Au contribuit cercurile de artisti si de intelectuali care frecventau casa parintilor tai la ambitiile tale artistice?
O.W.: Sunt sigura ca au fost o sursa de stimulare! Am crescut cu o cantitate mare de energie neimblanzita, iar imaginatia mea era extrem de activa, de multe ori chiar imi era destul de greu sa o controlez.
Intr-un fel, am trait in foarte multe lumi in acelasi timp, imi era greu sa adorm noaptea, pentru ca aveam in minte un vartej ametitor cu diferite filme, diferite povesti, diferite personaje pe care le intrupam in imaginatia mea.
Deci, cu toata energia aia emotionanta si creativa, gaseam ca actoria este ceva cu efect terapeutic. Multi copii isi manifesta creativitatea si entuziasmul printr-o energie ciudata, dezordonata, iar parintii din zilele astea se grabesc sa-i duca la doctor, in loc sa le caute o activitate prin care sa le dezvolte acea energie.
Eu am fost extrem de norocoasa, pentru ca parintii mei mi-au sustinut dorinta de a fi actrita inca de la o varsta destul de frageda.
Asa ca m-au incurajat sa merg in tabere de actorie si sa joc in piesele scolii, iar asta m-a asezat pe drumul spre viata incredibila de care ma bucur atat de mult acum.
Te consideri o persoana vesela si avand dispozitie buna, incantatoare?
O.W.: Nu-mi petrec prea mult timp torturandu-ma cu indoieli. Am o viziune destul de optimista despre viata, despre cum pot sa indeplinesc tot ceea ce simt si despre cum existenta mea merge inainte.
M-am maturizat foarte mult in ultimii ani si chiar simt schimbarea asta in mine. Imi place cum evolueaza lucrurile si ma bucur sa iau fiecare zi asa cum este.
Olivia, crezi ca s-a facut prea mare caz in legatura cu aparitia ta nud in scenele din Third Person?
O.W.: Cred ca am petrecut suficient timp in Europa sau am fost expusa suficient la filmele europene, cat sa stiu ca nuditatea chiar nu este o problema in cultura lor!
Nu este deloc ciudat sau tabu pentru actori sau actrite sa apara dezbracati in filme, iar mass-media acorda foarte putina atentie acestui subiect.
Am jucat in Third Person pentru ca mi s-a parut ca Paul (Haggins) a scris un scenariu frumos si am fost foarte nerabdatoare sa-mi joc partea, chiar daca este al unei tipe putin nenorocite cu ceva probleme.
A fost ciudat pentru tine sa joci nud?
O.W.: Nu chiar. Cred ca a fost putin inconfortabil, dar echipa italiana (filmul s-a filmat la Roma, chiar daca scenele sunt filmate in Paris) a fost foarte draguta si relaxata in privinta asta.
Paul si Liam (Neeson) m-au facut si ei sa ma simt foarte confortabil si sunt bucuroasa ca am facut parte din film.
Dar am invatat, totusi, ca nu e tocmai indicat sa alergi dezbracat, cand chiar esti complet dezbracat, pentru ca nu e prea atragator.
Cum a fost sa lucrezi cu Liam Neeson?
O.W.: A fost grozav sa am sansa de a lucra cu Liam! Am avut o pasiune pentru el inca de cand l-am intalnit prima oara, in Irlanda, acolo unde am studiat actoria (i-a fost prezentata lui Neeson dupa o ecranizare a lui Michael Collins).
Este un om atat de cald si de iubitor, in realitate! Este foarte bland si are un ras incredibil! A fost o experienta minunata sa fiu alaturi de el pentru a lucra la film. Mi-ar placea foarte mult sa mai lucram impreuna.
Tu ai vrut, initial, sa joci in Third Person cu multi ani in urma, cand Paul Haggins a vrut sa faca filmul prima oara?
O.W.: Da. Il cunosc pe Paul Haggins de cand am lucrat impreuna la The Black Donellys (un scurt serial din 2007) si la The Next Three Days.
Dar nu eram suficient de cunoscuta cand am discutat prima oara despre Third Person, asa ca nu a putut sa-mi ofere rolul.
La momentul ala era interesat de niste actrite foarte importante, iar eu nu aveam nicio sansa. Dar apoi am fost norocoasa, pentru ca i-a luat atata timp sa obtina finantarile pentru film, incat eu am reusit sa-mi fac un nume si sa-mi dea rolul.
Cum a fost sa filmati Third Person la Roma?
O.W.: A fost ciudat, pentru ca, desi lucram intr-unul dintre cele mai frumoase orase din lume, nu m-am simtit entuziasmata, incat sa incerc sa-l descopar.
Anna e destul de intunecata si e distrusa, iar incercarea de a juca genul asta de personaj a fost deprimanta. Ma intorceam la hotel dupa fiecare zi de filmari si ma duceam direct in camera mea, unde comandam, in fiecare seara, un bol cu supa.
Cred ca staff-ul hotelului si-a facut putin griji pentru mine, pentru ca, intr-o zi, unul dintre membrii room service-ului a incercat sa ma incurajeze sa ies si sa vizitez orasul.
A fost atat de dragut! Dar eu eram atat de deprimata si de trista, incat mi-am luat in continuare supa, ca in fiecare noapte, la mine in camera.
