Penelope Cruz – Incerc sa devin mai inteleapta
28 aprilie 1974
se naste la Alcobendas, Spania. In copilarie si adolescenta, a fost dansatoare si chiar a abandonat scoala pentru pasiunile sale.
1992
primele roluri importante in filmele Jam³n, jam³n (nominalizare la premiile Goya) si Belle Epoque (premiul Oscar pentru cel mai bun film strain).
2008
interpreteaza rolul unei femei instabile mental in filmul lui Woody Allen, Vicky Cristina Barcelona. Premiul BAFTA si Oscar pentru cel mai bun rol secundar.
Penelope Cruz spune ca se poate raporta la diferitele personaje pe care le-a jucat in filme americane si spaniole cu placere, si este mereu pregatita pentru o noua provocare.
Penélope stie, la nivel personal, ca faima poate avea suisurile si coborasurile ei, dar nu se plange de asta.
„Totul poate fi o capcana in care sa cazi, daca iei lucrurile prea in serios. Incerc sa vad situatia de la distanta. Nu doar ceea ce este de rau, dar chiar si ceea ce este de bine.“
Si-a intalnit dragostea vietii, pe actorul Javier Bardem, pentru prima data pe platoul filmului Jamon, jamon (1992), dar cei doi nu au format un cuplu decat dupa ce au lucrat impreuna pentru triunghiul amoros numit Vicky Cristina Barcelona (2008), unde au aparut alaturi de Scarlett Johansson in regia lui Woody Allen.
S-au casatorit de curand, si Javier spune ca stie ca este cel mai norocos om din lume. De copil, alaturi de parintii (Encarna si Eduardo), sora (Monica) si fratele ei (Eduardo), in Spania, Penelope era un performer ambitios, interpretand reclamele vazute la televizor spre amuzamentul celor din familie.
A ales insa sa isi canalizeze toata energia pe dans. Penelope, cunoscuta pentru incapatanarea ei, a studiat timp de noua ani baletul clasic la Conservatorul National din Spania, sustinandu-si antrenamentele sub indrumarea unor artisti destul de cunoscuti.
La varsta de 15 ani, si-a descoperit adevarata chemare, cand a eclipsat peste 300 de fete la o auditie din cadrul unei agentii de talente.
Contractul primit i-a deschis calea pentru mai multe roluri in spectacole spaniole de televiziune si clipuri muzicale, orientand-o spre cariera de film.
Primul ei rol a fost in 1991, si al treilea film, Belle Epoque, a castigat un Oscar si mai multe premii Goya, echivalentul Premiilor Academiei Americane.
Acum, la 36 de ani, Cruz s-a adaptat celebritatii, de la vederea chipului ei pe copertele marilor tabloide, la faptul ca este intrerupta de fani infocati, prin restaurante. Dar cel mai recent rol, cel de mama, e de departe si cel mai important.
Vorbeste-ne, te rog, despre sotul tau, Javier.
Penélope Cruz: Tot ce pot spune despre el e ca este un actor nemaipomenit. Un actor fantastic. Si un om extraordinar. Mor dupa el.
Ai vreodata sentimentul de „as vrea sa ma asez la casa mea, sa fiu o persoana de familie“?
P.C.: Nu cred ca as renunta la actorie. Dar acum cativa ani mi-am dat seama ce important este sa ai timp sa studiezi si alte lucruri si sa te odihnesti. Altfel, platesti pretul, dar asta s-a schimbat pentru mine astazi.
Stiu ca familia este foate importanta pentru tine. Vorbesti des cu cei din Spania?
P.C.: Desigur. Grija de a fi in contact zilnic cu ai mei este aproape obsesiva. Dar, intr-un fel, asta e ceea ca ma sustine.
Gatesti bine? Ai niste feluri de mancare care te reprezinta?
P.C.: Gatesc un pic. Pot sa fac cateva feluri de mancare spaniole. Dar in filme pare ca gatesc mai bine decat o fac in realitate. Ceea ce prepar poate sa aiba gust destul de bun, dar nu sunt cea mai organizata persoana.
Am luat insa multe lectii, pentru ca am jucat odata rolul unei bucatarese braziliene, si apoi, in Volver, rolul cuiva care chiar are un restaurant si se pricepe la gatit. Si am luat lectii de ambele dati.
Dar au fost mai degraba cele pentru un asistent de bucatar, ca sa pot invata sa tai legumele foarte repede. Pot face aceste lucruri foarte bine, dar nu sunt buna la facut mancare.
Invatam o groaza de lucruri ciudate cand facem un film. Stiu cum sa galopez cu ajutorul unei camile, de exemplu. Nu cred ca voi putea folosi asta vreodata in viata de zi cu zi.
Ce iti place la actorie?
P.C.: Ma simt privilegiata sa am o astfel de cariera, mai ales datorita faptului ca pot invata, pentru ca, de cate ori incep un film nou, e ca si cum as fi pentru prima data pe platou. Asta face actoria frumoasa pentru mine, faptul ca nu ai niciodata controlul total asupra ceea ce se intampla la filmari.
Te consideri un model pentru femei in general? Esti admirata…
P.C.: Nu, nu ma vad astfel. Nu imi place sa dau sfaturi decat cand este vorba de oamenii foarte apropiati sau de familie. Cei care imi sunt aproape. E asa de nefiresc sa dai sfaturi despre orice in cadrul interviurilor… Nu. Nu ma simt deloc astfel. Incerc doar sa devin mai inteleapta.
Dar in termenii feminitatii tale…
P.C.: Am incercat doar sa nu ma etichetez in niciun fel. Am un soi de alergie la etichete, in general. Prefer sa nu o fac. Imi pare rau.
Ai jucat multe roluri feminine puternice. Si, evident, te simti foarte confortabil cu senzualitatea ta, in pielea ta… Sunt roluri pe care nu le-ai accepta?
P.C.: Da. Adica sunt roluri pe care le-am refuzat din diferite motive. Si nu vorbesc niciodata despre ele, pentru ca mi se pare lipsit de respect sa spun: „Vai, am refuzat cutare si cutare proiect“ si as vorbi, mai degraba, de cele pe care le-am acceptat si de motivele pentru care am facut-o.
