Performanţă și jocuri de rol
Activează în domeniul medical de aproape 14 ani și face management medical în adevăratul sens al cuvântului din 2011, anul înființării Spitalului MaDonna Maria. Este vorba despre primul și singurul Spital privat de Obstetrică-Ginecologie din Craiova, înscris în Registrul Unic al Spitalelor. Acest proiect antreprenorial pornit ca o afacere de familie a fost unul deschizător de drumuri în partea de sud-vest a țării.
Psychologies: Cine este Alexandra Surtea Preda? Care este primul lucru pe care dorești să-l afle oamenii despre tine?
Alexandra Surtea Preda: Alexandra Surtea Preda este, în primul rând, mamă, femeie, o femeie perfecționistă până în măduva oaselor. Uneori acest lucru e bun, alteori e destul de împovărător, atât pentru mine, cât și pentru cei din jurul meu. Mereu am așteptări din ce în ce mai mari de la mine, caut dezvoltare pe toate planurile, caut împlinire și bucurie în tot ce mă înconjoară. Nimic nu mă poate abate din drumul meu, în momentul în care îmi fixez un obiectiv. Oricât de intangibil ar părea, merg pe principiul că dacă poți să-l visezi, cu siguranță vei găsi în tine și puterea să-l transpui în realitate. Sunt genul de femeie care merge direct la țintă.
Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru ceea ce faci? A fost un vis din copilărie sau te-ai îndrăgostit pe parcurs de acest domeniu?
A. S. P.: Cu orice fel de pasiune te naști și o cultivi în egală măsură. Cred că noi, oamenii, ne naștem cu multe talente și aptitudini, la care se adaugă rând pe rând pasiuni, dorințe și abilități. Doar că pe unele dintre ele le uităm pe parcurs sau viața ne duce în ipostaze în care pare că alegerile nu le mai facem noi. Dar până la urmă lucrurile se așază exact așa cum au fost menite să fie.
Partea de antreprenoriat, cred că am avut-o mereu în sânge, încă de mic copil. Una dintre cele mai dragi amintiri ale sufletului meu este legată de o excursie în care mama mi-a permis să merg pe când aveam nu mai mult de 14 ani. Bineînțeles, mi-a dat la mine și ceva bani de buzunar. Mare i-a fost mirarea când m-am întors acasă altfel decât de obicei: cu mai mulți bani ca la plecare. Cum a fost posibil?
Urmasem cursuri de machiaj, iar când colega mea de bancă m-a rugat să exersez un machiaj pe ea, am acceptat bucuroasă. Imediat m-am trezit cu toate fetele de la mine din clasă, cerându-mi să le machiez. Pe loc am realizat că oricâtă bucurie mi-ar fi dat atât mie, cât și colegelor mele, arta machiajului, totuși produsele pe care le foloseam erau ale mele, nu erau inepuizabile și costau bani. Astfel, le-am comunicat fetelor un tarif modic, să zicem un leu pentru fiecare machiaj. Și așa, nu numai că am amortizat costurile cu materia primă, ci mai mult, am reușit să fac profit, deși la momentul respectiv nu înțelegeam exact ce înseamnă comerțul.
Citește continuarea articolului în ediția de octombrie 2022 a revistei Psychologies sau abonează-te și primește în dar cartea „Mă doare portofelul”, de Marie-Noëlle Maston.
