Reese Witherspoon – Iubirea e descoperire de sine
Cu ce ochi va priviti viata si propriul destin?
R.W.: Cheia pentru a-ti imagina astfel de lucruri este de a te intreba daca esti o persoana care traieste in umbra altcuiva, astfel incat sa nu trebuiasca sa te simti singur, sa-ti fie frica ori sa iti gasesti propriile puncte forte. Sau esti cineva dispus sa isi acorde o sansa, putin speriat de necunoscut, si realizand, poate, lucruri mari in viata. Daca esti in cautarea iubirii, ei bine, acest lucru are legatura cu descoperirea de sine si a propriei identitati.
Ati avut o cariera minunata pana acum, cum vedeti lucrurile in viitor?
R.W.: Sper sa lucrez in continuare, sa fac mai multe filme. Imi place ceea ce fac. Sunt atat de norocoasa, sper sa am multe oportunitati pentru tot restul vietii mele. Ca actor sau ca producator. Ar fi bine. E intotdeauna incitant.
Dar cum a fost sa lucrati cu un elefant? Fiindca nu se intampla in fiecare zi ca un actor sa filmeze cu niste animale uriase.
R.W.: Ei bine, impreuna cu (regizorul) Francis (Lawrence), am vizitat-o pe Tai, elefantica, cu trei sau patru luni luni inaintea filmarilor. El a cumparat un aparat de fotografiat. M-am intrebat de ce. Mi-a facut poze clipa de clipa, cu fiecare noua experienta prin care am trecut. Apoi mi le-a trimis, iar eu am exclamat: „O, Doamne!“. Eram ciufulita, aratam de parca eram ingrozita, intr-adevar.
Chiar asa?
R.W.: O, da. La inceput, am fost ingrozita. Am tipat!
Nu prea va plac animalele?
R.W.: Ba da. Dar aceasta a fost, va dati seama, o experienta cu totul unica.
Este, de asemenea, un film despre minciuni. A trebuit vreodata sa mintiti la o auditie?
R.W.: Daca mint? Bineinteles ca mint, tocmai asta e ideea. Vor sa minti. Vor sa le spui ca pot avea incredere in tine. Si ca iti vei asuma o parte din responsabilitate. Esti actor. Asta cumpara!
Ce v-a placut cel mai mult in acest film?
R.W.: Scenele mele preferate sunt cele in care nu vorbim deloc. Ne uitam doar unul la altul, eu si elefantul, de la distanta. Si cred ca astfel povestea a fost spusa frumos, iar acele momente, bine alese.
Afecteaza costumele modul in care jucati un personaj?
R.W.: Cu siguranta! Am discutat daca sa port sau nu o peruca. In cele din urma, dupa o discutie si dupa un test pe ecran, ne-am gandit ca ar fi mai bine sa imi tai parul! Sau sa il vopsesc in alb. Dar doar ne-am gandit.
Va ajuta costumele sa intrati in pielea unui personaj, mai ales intr-un film de epoca?
R.W.: Desigur, a fost o adevarata transformare pentru mine. In Balciul desertaciunilor, de exemplu. De fapt, eu nu m-am mai recunoscut, stii? Si este un adevarat dar pentru o actrita sa aiba tot felul de oameni in jurul sau, artisti, care sunt cei mai buni in ceea ce fac si creeaza costume pentru ea. Este un mediu de colaborare. Si tu esti doar la fel de bun, precum sunt colaboratorii tai. Asa ca am fost foarte norocosi sa-i avem alaturi pe cei mai buni profesionisti, in domeniu.
Costumele au fost spectaculoase, ale dvs. in mod special, iar dvs. ati aratat minunat. Cum v-ati pregatit fizic pentru acest rol?
R.W.: M-am antrenat. La circ si calarind elefanti. Calarind si cai. Am fost destul de ocupata. Dar, in toata cariera mea, am facut un efort constient sa nu sfarsesc intr-un costum de baie, intr-un film. Si asta s-a intamplat aici, am purtat un tricou, in cea mai mare parte a timpului. Dar m-a inspirat faptul ca era creatia designerului Jacqueline West. Foarte frumos! A fost un moment aparte cand, femeilor, stii… le placeau formele lor! Si le-a placut sa fie voluptuoase, asa ca toate costumele, cred, sunt magulitoare pentru femei in acest film.
V-a placut sa traiti intr-o alta epoca?
R.W.: O, da. Iubesc romantismul din trecut.
Cum a fost sa va intoarceti la radacini, in Tennessee?
R.W.: In mod ironic, singura parte din film in care eu nu apar este cea filmata in Tennessee! Asa ca nu am fost acolo!
