Reese Witherspoon – Iubirea e descoperire de sine
Care a fost cea mai puternica impresie pe care v-a lasat-o cartea cand ati citit-o, daca ati fost de acord sa jucati in acest film?
R.W.: Mi-a placut structura cartii. Mi-a placut la sfarsit, de fapt in intreaga carte, felul in care acest om isi rememoreaza viata si experientele de viata. O alta parte favorita a filmului este, pentru mine, cea cu Hal Holbrook, unde este tot un fel de rememorare. E nemaipomenit!
Va amintiti cum a fost prima dvs. intalnire cu aparatul de filmat?
R.W.: Am avut o experienta extraordinara in primul meu film, The Man On The Moon, am lucrat cu un regizor minunat, Robert Mulligan, si, recunosc, m-am gandit ca toate filmele sunt asa. Am terminat in doua saptamani, conform programului, lucrand de la ora opt dimineata pana la cinci in zori, asa ca mi-am spus: „Filmul acesta e ca o briza“, si a fost ca o trezire la realitate pentru urmatorul meu film.
Care a fost acesta?
R.W.: A fost un film de televiziune, am lucrat, bineinteles, cate 22 de ore pe zi, timp de cinci saptamani. M-am bucurat cu adevarat si am inceput sa iubesc personajele si sa ma pierd pe mine insami.
Cum a fost sa incepeti atat de tanara? A fost usor, din punctul dvs. de vedere?
R.W.: Nu, provocarile cu siguranta au existat, si respingerea, si cred ca trebuie sa fii destul de rezistent ca sa treci cu bine peste multimea de comentarii pe care trebuie sa le induri. Cum ar fi: „Vai, nu esti suficient de sexi“ – si ti-o spune drept in fata! „Nu esti destul de inteligenta“ sau „nu esti destul de draguta“. E destul de greu sa induri toate astea, insa eu chiar ma consider binecuvantata sa fac parte din cei 100 de oameni care sunt „in carti“ de fiecare data, cred ca e o provocare in sine.
A fost grea trecerea de la a fi un copil intr-o astfel de afacere, la a fi adult?
R.W.: Mda, dar sunt multumita ca am fost o tanara de 14 ani cu picioarele pe pamant si am stiut de atunci ce fel de actor vreau sa devin si am facut si greseli, dar am facut si lucruri bune.
V-ati schimbat de cand ati devenit mama?
R.W.: Cu siguranta! De fapt, cred ca orice parinte poate spune asta. Este o experienta care te schimba, care te ajuta sa poti sa mergi la o premiera si apoi sa vii acasa si sa fii in stare sa cureti toata murdaria care vine odata cu rolul de parinte – untul de arahide sau jeleul de pe pantaloni, si o gramada de alte lucruri asemanatoare. Cred ca este foarte important sa stii cum este viata, de fapt.
Se spune ca sunteti o persoana hotarata si, chiar daca unii oameni vor sa va mai tempereze elanul, dvs. obtineti ce vreti. Asa este?
R.W.: Desigur! Exista un punct in care devii atat de mult un subiect al opiniei publice, incat cred ca trebuie sa incetezi a mai citi reviste, ziare si alte lucruri de genul acesta, fiindca nu poti sa fii cu totul dependent de parerile altor oameni despre tine. Cu timpul, devii automotivat si cred ca, da, trebuie sa fii un fel de pilot, ambitios, pentru a deveni genul de persoana pe care ti-l doresti, deoarece toata lumea iti spune: „E prea greu!“ sau „nu-i posibil!“ si „o, bine, esti genul acesta de actrita, nu esti genul acela de actrita!“, si mergi la ei spunand: „ok, va voi arata! Asta e ceea ce credeti voi!“. Si chiar asta am facut…
Stiti vreun banc cu blonde?
R.W.: Unul lung sau unul scurt? OK… „Doua blonde, in drum spre Disneyland, vad un semn pe marginea drumului, care arata Disneyland, si astfel intorc masina si pleaca acasa!“
