Scarlett Johansson: Am talent pentru viata intensa

Are umor, forme pline si zambet larg, plus o cantitate rezonabila de tupeu. Scarlett Johansson e precoce de cand se stie. Iar farmecul acestei precocitati vine si dintr-un soi de calma indiferenta la deser­taciunile din lumea filmului.

Micuta de statura, cu forme feminine de invidiat, ea vorbeste apasat despre convingerile ei. Du­pa multa munca, Scarlett Johansson este pe deplin constienta cat de privilegiata e viata pe care o are. Dar cum s-a adaptat voluptuoasa ac­tri­ta la faima si averea ei? Ramanand ironica si detasata fata de pretentiile si fumurile din L.A. Masurat, cu o voce joasa, care ii adauga un plus de senzualitate, Scarlett se confeseaza – jumatate in gluma, jumatate in serios.

Psychologies: Munciti mult?
Scarlett Johansson: Cum sa nu! Am invatat multe despre viata si despre mine insami in ultimii ani in­sa. Da, muncesc destul. Ca actor, pe­treci atat de mult timp depunand eforturi uriase pentru a ajunge la ur­matorul nivel, incat uneori esti epuizat. Dar eu ma pot lauda ca am gasit timpul necesar pentru a reflecta la tot ceea ce mi s-a intamplat, incat sa nu uit sa ma distrez fara sa ma las luata de val. Sunt tanara, as vrea sa imi traiesc viata in primul rand. Am talent pentru viata intensa.

Ce relatie aveti cu faima? Va inhiba sau va flateaza orgoliul?
Hei! Eu sunt din New York! Asta inseamna ca am un cinism sanatos cand vine vorba de celebritate. Imi place foarte mult sa ma joc de-a diva, sa port haine frumoase si sa pozez la sedinte foto. Dar asta nu e o viata reala, e un fel de circ, care face parte din viata mea de actor.

Tot ceea ce vreau eu este sa pot avea timp sa ma opresc din cand in cand si sa ma o­cup si de mine. Sa nu am sentimentul ca ma aflu intr-un vartej – ceea ce se poate intampla, cu siguranta. Dincolo de asta, pot spune ca e minunat, simt ca traiesc cu adevarat acest vis frumos. Nu am de ce sa ma plang.

Cel mai recent film in care jucati este „The Other Boleyn Girl“.
Este o poveste minunata despre senzualitate si intriga la curtea lui Henric al VIII-lea. Erau timpuri grozave atunci, pline de mister! Eu joc rolul lui Mary, sora mai tanara si mai buna a uneltitoarei, dar fascinantei Anne Boleyn (dra­ga de Na­talie Portman), care ii face lui Henric (Eric Bana) doi copii ina­in­te sa il manipuleze sa di­vorteze de sotia lui, Catherine de Aragon, pentru a se casatori cu ea. Ce in­cur­caturi!

Ce pot sa va spun?! Este o ocazie minunata de a studia caractere, psihologii. E placut pentru cine gusta intrigile.

Cum va simtiti in Europa?
Este minunat. Am fost la Berlin, la Ursul de Aur. Mi-as dori sa pot petrece mai mult timp aici, pentru ca acest oras are o cultura fantastica si o scena muzicala impresionanta. Imi place Europa, e mai profunda, mai veche decat America.

Dar Berlinul, de exemplu, are foarte multe in comun cu New York-ul, din pun­ctul de vedere al culturii deosebite si al istoriei ambelor locuri. Mi-ar placea sa mai revin aici. Tocmai de aceea ma simt atrasa de Europa, de Londra, dar si de alte orase. Este atat de multa istorie!

V-a surprins ca regizorul a vrut ca dvs. sa fiti sora cea buna, iar Natalie cea rea?
Atat eu, cat si Natalie am ras pe seama acestei situatii. De obicei, ea primeste roluri pozitive, iar eu am ocazia sa interpretez rolul unor femei sexy, dar cu o latura mai in­tu­necata. Deci a fost foarte inte­resant si pentru ea, si pentru mine sa schim­bam putin lucrurile, ceea ce s-a dovedit a fi o alegere foarte bu­na pentru amandoua. Mie, una, mi-a placut.

Care a fost relatia dvs. cu Natalie pe platoul de filmare?
Am devenit prietene bune. Ne-am distrat foarte bine im­pre­u­na. Si pentru ca intre personajele pe care le interpretam exista foarte multa tensiune, ne-am dorit intotdeauna ca in afara platourilor de filmare sa ne revansam una fata de cealalta. Astfel ca mergeam im­pre­una la cafenele sau in alte locuri de relaxaresi am ajuns sa ne cunoas­tem destul de bine.

In plus, fiind din New York, ne-am descoperit pun­cte comune si cam acelasi mod de a gandi. Eu am fost mereu un ma­re fan al lui Natalie, iar cand am auzit ca a vrut ca eu sa joc rolul suro­rii ei, am fost foarte fericita.

Nu m-am asteptat sa lucram im­preuna atat de curand, asa ca am profitat de ocazie si ne-am creat o legatura care s-a mentinut pe toata durata filmarilor. In plus, avem prieteni comuni in Londra. Si cum Natalie a stat ceva vreme aici, ne-am petrecut timpul impreuna si ne-am plimbat prin oras cat de mult am putut. Natalie este o prietena minunata.

Ii puteti face un portret?
Este foarte inteligenta si pasionata de ceea ce face, desi are tendinta de a fi rezervata – cu siguranta, mult mai rezervata decat sunt eu! Pe mi­ne nu ma deranjeaza sa ma cert cu cei din jur si sa-mi sustin punctul de vedere cand stiu ca am dreptate, cu atat mai mult cand cineva nu este corect cu mine.

Dar Natalie este prea politicoasa uneori. Eu i-am tot spus ca nu ar trebui sa fie tot timpul atat de dra­guta. Am vorbit foarte mult despre cum se poate evolua in aceasta industrie si cat de mult ne-am adaptat noi. Chiar sper sa ramanem prietene bune peste ani. Este o femeie pe cinste!