Scarlett Johansson – Aspir sa fiu un om bun si autentic

Senzuala si „echipata“ cu o voce care cearta si seduce deopotriva, Scarlett Johansson joaca teatru pe Broadway si face si filme SF (e Maggie din Cat on a Hot Tin Roof de Tennessee Williams, dar si fascinanta Lucy). Orbitor de frumoasa si mult talentata Scarlett nu se prea emotioneaza nici cand o lauzi, nici cand o critici…

 

Scarlett Johansson locuieste la New York, alaturi de jurnalistul francez Romain Dauriac, cu care se intalneste din 2012. Este energica, indragostita pana peste urechi si se plange ca nu are timp pentru toate placerile vietii.

 

Care e filozofia dvs. de munca?

Scarlett Johansson: Niciodata nu am vrut sa lucrez la ceva care nu ma provoaca. Niciodata nu am vrut sa fac ceva care parea simplu sau prea usor.

Rolul jucat anterior atat de memorabil de Liz Taylor este un pas important pentru mine. Dar e o piesa frumoasa si Maggie este o forta a naturii.

Senzualitatea acelei femei este prea scoasa in evidenta de actritele care au jucat-o in timp, dar e numai o parte a povestii.

 

Ati dorit sa jucati pe Broadway? V-a tentat dintotdeauna teatrul?

S.J.: Mereu. Cand eram mica, am dat auditii pentru roluri de teatru. Dar problema mea era vocea. Am o voce foarte joasa si nu sunt potrivita pentru roluri de femei de varsta mea. Mi s-a spus adesea ca ma face interesanta, dar mai matura.

 

In multe filme jucati roluri de femeie fatala. Va regasiti in ele?

S.J.: Nu ma prea preocupa asta. Sexul, senzualitatea fac parte din natura umana. Exista si in perceptia noastra, de vedete. Dar te poti distra atunci cand joci asa ceva.

Desi poate ca nu te defineste. Si mai e si flatant – deci, mai bine te bucuri de ce ai, decat sa te stresezi cu privire la felul cum te percep altii.

 

Va simtiti limitata de faptul ca sunteti distribuita in astfel de roluri?

S.J.: Nu. Nici nu cred ca am jucat asa de multe femei sexi. Poate doar in Match Point ori Black Dahlia. Dar femeile pe care le joc nu sunt definite de senzualitatea lor.

Nu cred ca eram prea sexi in Lost in Translation sau The Other Boleyn Girl… Poate e o reactie la faptul ca sunt mai rotunjoara in forme.

Cu cat avansez in varsta, cu atat caut roluri de femei mai mature si care au ceva de spus, transmit o istorie. Este ceva tentant pentru mine.

Nu vreau sa iau roluri care se inscriu in stereotipul de „blonda cu forme“ si gata. Nu vreau sa joc ceva ce am mai facut. Care ar fi distractia?

 

Va faceti griji cu privire la cariera?

S.J.: Sufar de nevroza tipica a actorului dupa fiecare film, cand am senzatia ca nu voi mai putea sa lucrez vreodata. Dar asta ma face sa caut data viitoare ceva ce nu am mai facut, ca sa o iau cumva de la zero. Dar, in ultima vreme, nu imi mai fac planuri. Imi place sa ma las surprinsa.

 

Va simtiti comod in lumina reflectoarelor?

S.J.: Am o viata destul de obisnuita si tin la intimitatea mea. Sa nu credeti ca am cine stie ce experiente fabuloase… nu vreau sa atrag atentia.

 

Cum e cand cititi presa de scandal, care minte cu privire la viata dvs. personala?

S.J.: Nu citesc tabloide sau site-uri de scandal. Gunoaie. Cand aflu accidental ce se scrie despre mine, ma distrez, mai mult ma amuza. Dar nu urmaresc deloc, pentru ca e obositor.

Nu poti controla chestia asta, deci mai bine o ignori. In timp, in cei 20 de ani de cariera, am invatat sa nu ma mai stresez. Azi stiu sa echilibrez multe chestii care ma deranjau in trecut. Maturitatea aduce echilibru.

 

Va place momentul de glorie al covorului rosu? Va preocupa moda?

S.J.: Am noroc de stilisti si designeri care lucreaza bine pentru corpul meu. Am ce purta de fiecare data si ma simt bine, dar altfel… nu prea ma preocupa.

 

E greu de gasit fericirea in viata? Ce credeti?

S.J.: A fi fericit, cel putin din ceea ce am aflat eu, e o chestiune de efort, nu vine la tine cand stai degeaba si nu e ceva simplu. Am aflat ca e chiar dificil.

Nu vorbesc numai de faptul ca, iata, un sandvis perfect cu ton ma face sa ma simt asa de fericita… (Desi chiar ma face fericita!).

 

Ce v-a atras la un rol cum e Lucy?

S.J.: Il admir pe Luc Besson. Am avut norocul sa lucrez cu el si povestea mi se pare foarte frumoasa. Lucy ia niste pastile care o fac foarte puternica.

Asta e coplesitor, mi-a placut sa simt si sa interpretez asta. Am un apetit special pentru femeile care fac o treaba buna si bat bine barbatii, nu doar pozeaza intr-un costum de pisica sexi…

 

Cum e viata acum, dupa mai bine de zece ani de la Lost in Translation?

S.J.: Fac alegeri mai indraznete. Fac alegeri mai bune. Atunci nu stiam mare lucru despre viata, acum stiu. Sunt curioasa si astept necunoscutul cu nerabdare.

Am incredere mai mare in mine. Si nu mi-am pierdut entuziasmul de a munci! Inca mai am, dupa 20 de ani de cariera, acel entuziasm care spune: „Uau! Facem un film…“.

 

V-ati exprimat critic destul de des cu privire la faptul ca femeile sunt obiectualizate in industria filmului, sunt niste corpuri si chipuri frumoase si atat. Dar nu e asta o parte a conditiei de celebritate la Hollywood?

S.J.: Si eu au am fost obiectualizata, la fel ca si orice actrita tanara. Dar nu ma simt mai afectata acum decat eram acum zece ani. Dar cred ca se intampla si pe strada treaba asta.

Intr-un club, nu la creierul femeii se uita un barbat prima data, nu? Dar eu am folosit imaginea pe care o am pentru a colabora cu companii de cosmetice, pentru a fi pozata de cei mai buni fotografi, pentru a ma bucura de imaginea mea.

Adevarat, mi s-au alocat roluri stereotipe. Si ce daca? Ceea ce am facut, nu e neaparat o reclama a sexului si sexualitatii.

 

Ce credeti despre mariaj?

S.J.: Nu am vrut niciodata foarte mult sa ma marit, s-a intamplat pur si simplu sa fie cu Ryan (Reynolds, n.n.). La vremea aceea, parea cel mai natural lucru de facut.

Mereu speram ca relatia in care suntem, ne va ajuta sa aflam lucruri despre noi, despre lume… Uneori nu e asa. Deci am si divortat, dar acum suntem buni prieteni, eu si fostul meu sot.

Dupa divort, am fost cam deprimata si am tras de mine si m-am dus zilnic la sala, alaturi de prietenele mele, care mi-au fost alaturi de 15 ani, la bune si la rele.

Am o buna relatie cu Hunter, fratele meu, si el mi-a fost aproape. Si cu bunica mea, Dorothy. O dulceata de femeie, plina de intelepciune!

 

Ce admirati la oameni?

S.J.: Naturaletea si autenticul. Vreau sa pot vedea in sufletul cuiva. Aspir sa fiu un om bun si autentic.