Stefan Tarara: „M-am nascut intr-o familie de muzicieni, muzica m-a inconjurat mereu.”
Violonist roman, Stefan Tarara s-a nascut in 1986 la Heidelberg, intr-o familie de muzicieni. La zece ani era deja solist pentru mari piese clasice. Este Concertmaster la Hulencourt Soloists Chamber Orchestra si First Concertmaster and Soloist la Hulencourt Art Project.
Ce efect psihologic are ascultarea muzicii clasice asupra dvs.?
Stefan Tarara: Ascultarea muzicii a avut mereu un efect emotional asupra mea. Dar este motivul pentru care noi toti ascultam muzica, nu?
Dar pentru ca sunt muzician si predau muzica eu insumi, pot sa ascult altfel decat cineva care nu practica vioara. Voi asculta mai tehnic si nu doar din bucurie a muzicii.
Dar sunt mai multe moduri de a te bucura de muzica. Stim ca poate fi ceva relaxant, muzica de background. Cred ca e modul cel mai lipsit de emotie prin care poti asculta muzica.
Apoi e modul mai concentrat, cand te plasezi cu totul in ea. Asa ascult eu muzica de vioara. Acest mod de a asculta poate duce la cele mai profunde emotii, cand esti transportat cu totul.
Asta mie mi se intampla cand ascult ceva cantat cu multa emotie, tehnica, dar si cu sensibilitate. Parca tot corpul vibreaza si nu te gandesti la nimic altceva decat la ritm. Mie mi se intampla adesea.
De ce le place unora opera baroca si altora tehno?
S. T.: Asta, pentru mine, este o intrebare dificila. Dar cred ca suntem oameni diferiti cu gusturi diferite. Ascultarea muzicii clasice are nevoie de ceva mai multa educatie.
Educatia primita de la parinti este importanta, dar mai conteaza si autoeducatia. Muzica cu ritmul mai clar si mai simplu e mai usor de inteles, dar, odata cu varsta, oamenii inteleg care sunt adevaratele valori.
Incep sa audieze cu mai multa atentie si astfel nu se poate sa nu ajungi la muzica clasica sau la jazz. Deci, e mai curand vorba despre obiceiurile de ascultator.
Esti un ascultator concentrat, cel care lasa muzica in bakground, sau asculti muzica de dans? Apoi mai e faptul ca cei care nu au studiat muzica, o vor asculta mult mai emotional decat cei care sunt muzicieni ei insisi.
A fi muzician te face sa asculti cu o ureche tehnica – deformare profesionala. Dar, sigur, e un punct in viata fiecaruia cand nu mai poti sta linistit pe scaun si e menirea noastra, de muzicieni, sa te facem sa ajungi acolo.
Cum ati inceput sa studiati vioara?
S. T.: Am inceput sa fac vioara la varsta de doi ani si jumatate. Nu imi amintesc exact ce emotii aveam. Eu m-am nascut intr-o familie de muzicieni, muzica m-a inconjurat mereu.
Cred ca de aceea am si inceput atat de timpuriu, pentru ca l-am vazut pe tata cantand la vioara si am vrut si eu.
La inceput doar scoteam vioara, scartaiam putin, dar apoi, odata cu trecerea timpului, a devenit ceva mai serios.
Deci nu a fost vreun moment magic, pur si simplu am intrat natural pe drumul acesta. Dar azi am mai multe astfel de momente magice.
