Sunt romanii obisnuiti sa faca depozite pentru ”zile negre”? Avem noi un comportament ”strangator”?
Inainte de ’89, toata lumea, sau aproape toata lumea avea un carnet CEC. Poate ca, acum, nu mai exista Casa de Economii si Consemnatiuni, ci CEC Bank si, pe langa ea, alte zeci de banci, mai mici sau mai mari; old habits die hard.
Indiferent ca ii pun la banca, la saltea, la ciorap sau in sertarul de cutite din bucatarie, cei mai multi romani pun un ban deoparte. Si o fac in mod constiincios, cu… hm, as spune chiar respect pentru propriile economii, si, in unele cazuri, chiar religiozitate.
De multe ori, banii „stransi” devin tabu pentru „strangator” si se ajunge la situatii cel putin ciudate, in care auzim „N-am cu ce sa platesc intretinerea, dar nu vreau sa umblu la banii de la banca”.
Aici, deja ajungem in alt registru, si nu ar strica sa dam o tura prin biblioteca, pe la raftul cu Moli¨re: poate ne sare in brate Avarul. Dar, in general, romanii obisnuiesc sa economiseasca. Si nu numai cand au de unde. Pentru ca undeva, adanc in mintea romanului exista inradacinata urmatoarea fraza: „Lasa, mai bine sa fie acolo, nu se stie niciodata…”.
Insa, niciodata nu trebuie pierdut din vedere scopul economisirii: banii nu ii strangi ca pe o colectie; ii strangi ca sa-i folosesti la ceva, indiferent ca acel ceva este concediul visurilor tale, perechea de pantofi langa care plangi de doua ori pe saptamana, sau un obiectiv mai putin vesel, cum ar fi un tratament sau niste investigatii medicale. Banii nu sunt un rau necesar; dar devin un rau si-atat in momentul in care uitam ca ei trebuie sa fie buni LA CEVA.
Laura Nureldin
editor-prezentator, The Money Channel
